Primele semne de adulter

Cica primele semne atunci cand sotul sau sotia inseala:

Sotul incepe sa-si cumpere sosete si chiloti, devine tandru cu sotia, tine mereu telefonul asupra lui si nu-i da voie sa umble la el, si …incepe sa doarma in alta parte. Aici, deja e trecut la avansati.

Sotia incepe sa-si cumpere chilotei cu dantela si, ceea ce nu facea pana atunci, sa se epileze jos. ) Incetul cu incetul o pierzi.

Sursa de inspiratie: un serial politist spaniol.

Ca mustele la soare

In urma cu doua zile cand i s-a luat maul calculatorului meu, calculatorul e punct de referinta (vai! vai!), rasarise o frumusete de soare de-ti lua ochii. Numai ce ma vaitam eu pe blogul II ca vreau soare mult, cand iaca, apare! Dar ce pacat ca nu puteam sa-mi iau desaga la spinare si sa ma retrag undeva pe malul unei ape si sa ma pierd in lectura sau in ganduri! Stiti voi, e una din placerile mele.

Ei, eram in drum spre serviciu, si cum soarele era vesel si primitor, iata ca apar in lume multe soiuri de sentimente si vietati la un loc, ca doar soarele e datator de viata. O data cu el, hm! m-am trezit si eu. Eram vesela nevoie mare, cu chef de munca, cu chef de ras…. Studiam lumea pe drum si ma amuzam singura de prostiile ce-mi treceau prin cap, cautam cu privirea pe cineva cu care sa-mi arunc ocheade, dar nu-i domnule, nu-i! Cred ca doar eu am simtit nevoia de iesire din retentia iernii. Nuuu, nu doar eu, ci si vagabonzii care au impanzit orasul, intinsi pe banci, sa-si cumuleze portia de energie solara si…si…si… controlorii de bilete. Dap! Ca doar mai usor speculezi la 8-10°C  decat la 0°C. Din atatia calatori ce ies odata cu soarele tot isi gasesc musteriul care sa cotizeze berea.

Vagabonzii si controlorii, nicio legatura. Glumeam!

26.01.2008

Si copiii strazii sunt iubiti

Doi tineri cu varste intre 16 si 18 ani beau suc dintr-o sticla de 500ml. Isi dau sticla de la unul la altul, o savureaza, ii pun dopul, apoi el isi intinde gatul si-i cere ei un pupic. Nimic neobisnuit, insa cei doi tineri sunt oropsiti de soarta. Par a fi copii ai strazii. Amandoi au capetele acoperite cu caciuli tare haioase. Caciulile au colturi colorate, o gramada de moturi, snururi si mai stiu eu ce. Sunt haiosi desi, poate altora nu li s-ar fi parut, insa mie imi erau tare dragi vazandu-i cum beau din aceeasi sticla si apoi se saruta. Am zambit larg si atunci cand nu ma observau ii urmaream. Ea il mangaia pe obraz, el ii strangea mana. Hm, iubirea chiar nu tine cont de varsta, de etnie, de sex, de diferente sociale. Inca ceva: sunt sigura ca atunci cand sunt impreuna nici foamea nu mai e asa de aspra, sunt sigura ca nu mai simt frigul asa tare si ca sunt acoperisul unul altuia. Se au unul pe altul si asta ii face impasibili la rau si urat.

Da-le, Doamne, ce-si doresc!

Aiureli

Diiit, diiit!

Fiind in apropiere de firma, ma intorc sa vad cine claxoneaza, crezand ca este un coleg de-al meu. Nu-l cunosc pe individ si-mi vad de drum, dar el nu abandoneaza si continua sa claxoneze. Diiit, diiiit!

Ce ma enerveaza! Ma intreb daca nu cumva il cunosc si ma mai uit o data. Nu, domnule, nu te cunosc! Merg mai departe cu pas grabit. E dimineata si mi-e frig, doar nu o sa stau sa-mi pierd timpul pe strazi!

Individul merge cativa metri si se opreste sa ma astepte. Iar claxoneaza. De data asta nu-l mai bag in seama si-mi continui drumul. Nu se lasa si mai merge cativa metri si iar se opreste. Doamne, dar ce insistent e! Ajung in dreptul lui si-i fac semn intrebator, ceva de genul: “Ce vrei? Ma lasi?”

Imi face semne, dracu’ stie ce semne, dar eu nu-l mai bag in seama. Plec mai departe. Vine dupa mine. Ma enervez si-i zic: “Lasa-ma, omule, in pace!” In sfarsit, pleaca.

Mai, dar ce insistent! Oare asa disperat era?!

Domnule, tarfele nu merg dimineta la serviciu cu pas grabit, imbracate in palton lung pana la genunchi! Nu ma vezi, omule, ca-s decenta? Ce mama naibii, asa disperat esti!

Si eu sunt, dar nu ma arat. Sau ma arat? ))))))

Glu_meaaam!

*

Hei, el si ea lucreaza impreuna. Ea e o cunostinta mai veche ce a pus ochii pe el de ceva vreme, dar nu avea loc de mine. Nah, de o saptamana lucreaza in acelasi loc. Hehehe, de cand viseaza amandoi sa si-o puna impreuna! Na, aveti ocazia. Spor! Dar grabeste-te, fata, ca-si muta serviciul. )))

14.01.2008

Ca tot vorbeam de boschetari…

Cica un tip care avea in mana niste chei imaginare isi deschide masina imaginara imitand perfect alarma. Intra in masina si se aseaza pe un scaun imaginar. Baga cheia in contact, porneste motorul si demareaza. Din cauza vitezei si neatentiei la volan, tipul da cu masina intr-o alta din fata. Se accidenteaza si incepe sa urle.

Toata asistenta priveste cu amuzament dar si cu nerabdare continuarea. Acesta cand vede efectul asupra spectatorilor prinde curaj. Se sterge pe fata de sange si, din nou, isi porneste masina. Pe langa faptul ca e neatent, incepator, ranit, mai e si beat, si cand da in marsalier acidenteaza si masina din spatele lui. Se enerveaza foarte tare, iese trantind portiera si incepe sa-i care pumni si picioare masinii lui.

Asistenta din ce in ce mai multa era tot mai amuzata. Cum sa nu fie? Imita perfect toate sunetele ce-i insoteau miscarile.

Un tip din public porneste spre el si cand ajunge in dreptul masinii acestuia se preface ca se loveste de ea si spune:

-Care ti-ai lasat masina aici, mai?

Nu e un banc prost. E pe bune.

Serios vorbesc: fara moralisti

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă:

Moralistii sa nu citeasca

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă:

La locul intalnirii

Am ajuns la locul intalnirii si am asteptat. Intotdeauna eu ajung prima si stau…si stau…si tot stau. La inceput am fost cuminte. Mi-am bagat capul in bundita si nu m-am miscat de pe loc. Doar clipeam si atat. El nu mai venea. Mana mi-a inghetat pe calendarul ce-l tineam si am inceput sa ma misc. Trebuia, ca imi amortise mana. Vis-a-vis, un tip tinea mana la ureche si vorbea. M-a amuzat pentru ca tipul parea un boschetar si un telefon celular era singurul lucru ce-i lipsea. Vorbea tare si radea, apoi injura, apoi scuipa. A terminat convorbirea si si-a luat mana de la ureche. Nu avea niciun telefon. Ei, si? poate ca astfel  se incalzea.

El nu mai vine si eu sunt tot acolo si inghet in continuare. Nu-mi miscam picioarele, dar am inceput sa ma intorc in stanga, in speranta ca-l vad. Nu-l vedeam.

Tipul cu telefonul imaginar vine langa mine si se uita pe un afis. Nu ma sinchisesc si nu ma dau la o parte. Curiozitatea incepe sa ma macine. Oare la ce se uita? Nu, nu ma intorc pentru ca ma strabate frigul prin toate golurile, nu ca ar fi vreuna la suprafata! Tipul se uita si boscorodeste. Of, ce ma enervezi, nene! La ce naiba te uiti? Nu, sunt tare si nu ma intorc. In fine, tipul pleaca. Sa ma uit, sa nu ma uit? Intorc din nou capul in stanga sa vad daca vine el si, ca din greseala, imi arunc privirea pe afis. Din greseala, ca eu nu sunt curioasa din fire. Pe afis scria mare: “Seaman cu un gigolo”, sau cam asa ceva. M-a pufnit rasul.

Mey, cat timp sa mai fiu cuminte si nu ma apuce pandaliile pe frigul ala? Incep sa-mi misc picioarele, la inceput unul cate unul, apoi amandoua o data, incepand un adevarat dans. Of, ce pacat ca  a plecat tipul! Acum ar fi avut companie.

Nu vine, ma! Iar imi trage clapa. Da’ pana cand?

Nu mai pot de frig! Mi-au amortit picioarele si nu ma mai ajuta nici dansul, calendarul ma incomodeaza, nervii mei sunt intinsi la maxim. B… care esti, t…, m…, d mt, brr, zvz dr… Nah, vedeti ce usor e sa te dilesti?

Il vaaad! Vineee! In sfarsit! Ce bine ca nu a trebuit sa recurg la punguta cu aurolac ce o am ascunsa in buzunar! Mi-a mancat toti nervii, indiferentul asta!

Ajunge in dreptul meu, opreste si urc. Oaa, ce bine e in tramvai! Se zice ca dupa barbati si tramvaie sa nu fugi niciodata, dar de asteptat sa-i astepti? Pana cand?

In drum spre casa vad o reclama luminoasa in care scrie: “Primarul Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu, va ureaza Sarbatori fericite si La multi ani!”

Multumesc, domnule primar! La multi ani si dumneavoastra! Si daca tot suntem fata in fata, asa ca intre prieteni, pot sa va cer o favoare? Asa se face in intimitate, nu? Trebuie sa profit ca nu stiu daca se mai iveste ocazia. S-ar putea sa-mi asigurati transport particular care sa ma ia de acasa si sa ma duca pana la serviciu si inapoi? Haideti, nu fiti timid! Suntem numai noi doi!

bla-bla-bla

Mă doare tare capul şi nu mă pot concentra, nu pot gândi şi prin urmare nici să leg două cuvinte nu sunt în stare. Acum nu le leg ci le las să zboare pe tastatură pentru că oricum mi-am pierdut cititorii şi comentatorii, aşa că ce rost mai are să-mi bat capul cu tot felul de subiecte importante sau banale, cum or fi ele? Aşadar nu mai am nevoie de inspiraţie, şi aşa nu o aveam, şi cum viaţa mea e banală, cuvintele nu pot zbura prea des pe tastatură. Stau ca boul şi mă sucesc pe scaun în faţa calculatorului şi nu ştiu dacă nu scriu pentru că nu mă pot concentra sau pentru că e degeaba. Nu vă bucuraţi prea tare pentru că oricum am să vă umplu capul cu prostiile mele atunci când voi fi în stare să o fac. Ar trebui să ştiţi că îmi schimb dispoziţia de la o clipă la alta şi mai ales că de fiecare dată  orice cuvant al meu are si contrariul langa. Pâna atunci, odihniţi-vă creierul şi bucuraţi-vă că sunt VARZA.

Vă pup şi vă iubesc!

A venit Mosul

Am telefon mobil de multi ani. Ei, şi? Oricum nu mă sună nimeni. Pot oricând sa-l uit acasă sau la serviciu că oricum nu pierd nimic important.

Nu am mai pus CV la nicio firmă pentru angajare pentru că m-am gândit că oricum nu am cu cine să-mi las fetiţa în permanenţă. Care-i legătura între toate astea? Hehehe! Şi să nu crezi în Moş Crăciun! Încă una fără legătură? Ei bine…

Azi dimineaţă sună telefonul. Ştiţi ce frumos sună telefonul meu?! Nici eu nu am ştiut. Mă uit la el cu ochii holbaţi, mă uit la soţul meu şi văd că nu el mă sună .  Era secretara de la societatea la care lucrez şi îmi spune că s-a chinuit o jumătate de zi să facă rost de numărul meu de telefon şi că ar fi bine să vin la firmă pentru că şefa de serviciu  Resurse Umane vrea să vorbească cu mine şi că tot respectiva doamnă a cerut numărul meu de telefon. Am simţit deodată importanţa mea şi a telefonului meu. Eram vedete chiar şi pentru o jumătate de zi. Îmi şi imaginam cum se străduiau ei să afle numărul meu de telefon sau măcar vreo prietenă de-a mea care sigur ar fi ştiut unde să mă sune. Dar ia prietena de unde nu-i! “Ştiu eu că avea ea o prietenă, mai demult, dar nu ştiu care era.” spune o colegă-vecina. He-he!

Când aud de ce sunt chemată la firmă inima începe să-şi accelereze ritmul. ‘Yes! E de bine’, îmi zic, ‘ştiu sigur!’ Nu ajung să mă bucur prea mult timp că din nou aud telefonul. ‘Ce-o fi uitat?’ mă întreb. Dar era altcineva, o cunoştinţă mai veche pe care nu am mai văzut-o de peste 2 ani şi cu care doar ma salutam. Deh, era persoană importantă în firmă şi nu-mi permiteam să-o deranjez. Mă întreabă dacă-mi aduc aminte de el şi îmi spune că a auzit că-mi caut serviciu şi dacă sunt interesată să vin la firma lui să vorbim. Suna excelent ceea ce-mi prezenta el ca fiind viitorul meu post, adică era exact ce-mi doream şi în plus m-a asigurat că salariu va fi mult mai mare decăt cel ce-l primesc momentan. I-am spus că mai sunt solicitată intr-un loc şi am stabilit o altă zi de întâlnire.

Nu ştiu ce să zic! Să fie o coincidenţă? Hm! Sau pentru că tot m-a cuprins spiritul Crăciunului, Moş Crăciun incepe să-mi aducă daruri? Eu cred că Moşul e de vină.

Moş Crăciun cu barbă albă sau neagră sau fără barbă, cu ochelari sau fără ochelari, tânăr sau bătrân, MULŢUMESC! Moşule, dar mai e mult până la Crăciun, să mai vii!