Aiureli
Diiit, diiit!
Fiind in apropiere de firma, ma intorc sa vad cine claxoneaza, crezand ca este un coleg de-al meu. Nu-l cunosc pe individ si-mi vad de drum, dar el nu abandoneaza si continua sa claxoneze. Diiit, diiiit!
Ce ma enerveaza! Ma intreb daca nu cumva il cunosc si ma mai uit o data. Nu, domnule, nu te cunosc! Merg mai departe cu pas grabit. E dimineata si mi-e frig, doar nu o sa stau sa-mi pierd timpul pe strazi!
Individul merge cativa metri si se opreste sa ma astepte. Iar claxoneaza. De data asta nu-l mai bag in seama si-mi continui drumul. Nu se lasa si mai merge cativa metri si iar se opreste. Doamne, dar ce insistent e! Ajung in dreptul lui si-i fac semn intrebator, ceva de genul: “Ce vrei? Ma lasi?”
Imi face semne, dracu’ stie ce semne, dar eu nu-l mai bag in seama. Plec mai departe. Vine dupa mine. Ma enervez si-i zic: “Lasa-ma, omule, in pace!” In sfarsit, pleaca.
Mai, dar ce insistent! Oare asa disperat era?!
Domnule, tarfele nu merg dimineta la serviciu cu pas grabit, imbracate in palton lung pana la genunchi! Nu ma vezi, omule, ca-s decenta? Ce mama naibii, asa disperat esti!
Si eu sunt, dar nu ma arat. Sau ma arat? 
))))))
))))))Glu_meaaam!
*
Hei, el si ea lucreaza impreuna. Ea e o cunostinta mai veche ce a pus ochii pe el de ceva vreme, dar nu avea loc de mine. Nah, de o saptamana lucreaza in acelasi loc. Hehehe, de cand viseaza amandoi sa si-o puna impreuna! Na, aveti ocazia. Spor! Dar grabeste-te, fata, ca-si muta serviciul. )))
)))14.01.2008
