O excursie nereusita

Unii din cititorii mei (putinii care au mai ramas) stiu cat ador natura si ca, de cele mai multe ori, imi regasesc gandurile acolo. Am mai facut o excursie de doua zile, de data asta cu cortul, de data asta pe malul Muresului, in speranta ca-mi voi aerisi mintea de grijile omului marunt, adica a traiului impus. S-au dovedit a fi doua zile foarte urate si extrem de obositoare. M-a uimit indiferenta specifica si totusi exagerata cu care romanul trateaza mediul inconjurator, m-a obosit nesiguranta mea in habitatul cortului si implicit lipsa apei ptr igiena si pentru vase, lipsa cuptorului cu microunde si foarte important, linistea mult visata pentru ca pe malul Muresului sunt zeci de excavatoare si masini mari care mutileaza albia raului ca sa scoata ilegal nisip. Din cauza starii de disconfort mi se parea si ca vantul zbiara furios, frunzele vorbesc prea tare, iarba creste prea repede, iar raul…raul boceste neintrerupt din cauza mizeriei ce pluteste pe apele sale. Sute de peturi, papuci, galeti, cutii, sticle si ce-o mai fi. Singurul loc frumos, curat, miraculos ramane cerul. Ziua, norii albi, pufosi au umplut cerul, iar noaptea mirific, plin de stele. Am vazut un OZN.

Sunt atat de obosita!

(Re)invierea

Aici am fugit cand a venit vremea sa ma plang, tot aici am venit acum dupa ce m-am vitaminizat cu o ciocolata mare si cu o gura de soare.

De cateva zile simt o nevoie acuta de ciocolata si am devorat aproape o tableta intreaga, in numai doua zile. Atunci cand am o depresie mananc mult, mai ales ciocolata. M-am energizat putin, incep sa vad culorile vietii, mai ales ca nu mai este vremea ploioasa si rece de mai-nainte.

Mare minune si soarele asta! Sunt fiica lui, de aia il iubesc asa mult. Schimb casa cu gradina din Timisoara pentru casa cu gradina din California. Este cineva interesat?

Am avut un weekend obositor, dar frumos. Dupa ce m-am chinuit vreo doua zile la sat, ne-am hotarat ad-hoc sa facem o excursie. Unde? Unde ne duce drumul. Asa ca am iesit pe Lugojului, am ajuns la Ana-Lugojana, am luat micul dejun si ne-am “imbarcat” spre Romanesti si Valea lui Liman. Ghinionul a facut sa fie blocat drumul catre Manastirea din Romanesti pentru ca era Hram de Sf. Ilie si am fost nevoiti sa mergem, intradevar, unde ducea drumul. Tot cate-un pic, cate-un pic, pana am ajuns la Hunedoara. Cat mi-am dorit eu sa merg la Zilele Castelului de la Hunedoara ce a avut loc luna asta! Nu am ajuns, dar iata ca inca o data se dovedeste ca niciodata timpul nu e pierdut daca stii sa profiti de el. Am vizitat Castelul Huniazilor, apoi am mai mers inca un pic, pana la Lacul Cincis. Amanunte pe blogul hobby-urilor cand io veni randul Hunedoarei.

Imi plac excursiile ad-hoc. E frumos neprevazutul.

A, inca nu m-am laudat. In data de 12 iulie am luat licenta in Management Financiar Contabil. In sfarsit! Insa nu am chef sa profesez in meseria asta. Am crezut ca-mi place si, pentru a “n”-spea mia oara, m-am aruncat cu capul inainte. Om trai si-om vedea!

Odihneste-te in pace

Nu mi-am mai scris de mult gandurile personale, fie pentru ca am trecut prea repede peste ele, fie s-au alambicat in mintea mea si nu le-am mai inteles nici eu, fie nu le-am simtit prezenta, iar cand a fost sa le astern pe hartie nu am stiut cum.

Sunt singura vinovata de neglijenta cu care ma tratez si ar fi cazul sa nu mai astept bunavointa altora pentru a-mi readuce confortul psihic de care am nevoie. Pe langa faptul ca nu-i inteleg pe unii, nu reusesc nici sa ma fac inteleasa, dovada ca fiecare din noi traieste in lumea lui inteligibila celuilalt. Desi aproape unul de altul si aparent asemanatori, ne diferentiaza unicitatea individuala prin comportament si limbaj transfigurat dupa propriile nevoi.

Am incercat sa-i inteleg pe toti si am demonstrat-o prin loialitatea, fara a ma preface, pentru ca sinceritatea nu-ti da voie sa te ascunzi si te obliga la dezvaluiri, fara sa realizezi daca vrei sa o faci sau nu.

Imi rod unghiile si-mi demonstrez nelinistea ce ma apasa. Am stat prea mult timp nebagata in seama, intrebandu-ma unde am gresit. Niste vitamine ma ajuta? ))

Spor la treaba, Acadeauo! Ce faci, fa bine si nu mai astepta sa fii remarcata pentru ca oricum te intorci in tarana si lumea-si va urma cursul ca si cum nu ai fi existat.

Un moment de criza

15.07.2008

“Dolly’ll never go away.” Am cu cine sa ma intretin cand intru pe blogul meu. Imi e loial cum nu a mai fost nimeni pana acum. Ia uitati ce-mi mai spune: “So, take her wrap, fellas”, “It’s so nice to have you back where you belong”, “We feel de room swayin’”, “One for you old favourite songs from way back when”, “You’re lookin’ swell, Dolly” si altele. Sa nu-l iubesti? Sa nu-i ramai loial? Nu te parasesc, dar te vizitez mai putin pentru ca asa sunt eu: ma plictisesc repede si mereu imi caut alte lucruri de facut.

Imi pregatesc “Casuta copiilor nostri” cu, despre si pentru copiii nostri si ” “Hobby”. Astept idei personale si impersonale, propuneri sau abtineri.

Daca as scoate bani din asta! ))

De ce un moment de criza? Pentru ca exista, desi nu-l vedeti. Nu are nicio legatura cu ce-am scris mai sus, dar nu sunt in stare sa ma exteriorizez. Ca de obicei.

De-ale Timisoarei

Citesc din Monitorul P.M.T. si ma las purtata de dorinta de a va face in ciuda ca in timp ce voi bucurestenii veti merge grabiti spre serviciile sau casele voastre pe sub pamant cu metroul, noi timisorenii vom face acelasi lucru, insa racoriti de vant si apa, in vaporase pe Bega.

Ideea e sustinuta de experti germani si specialisti timisoreni, iar proiectul se promite a fi finalizat in circa doi ani. Canalul Bega va fi dragat si pe alocuri adancit, se vor achizitiona vaporasele care, spun ei, sunt mult mai ieftine decat un troleibuz si bineinteles nu sunt poluante.

Citesc in Monitorul si tenta de umor a autorului care spune ca vaporasele vor fi mai rapide pentru ca nu vor fi nevoite sa stea la semafoare si nu se blocheaza in intersectii din cauza soferilor indisciplinati. Ba eu cred ca ideea va avea o mare priza la timisoreni si calatoriile vor fi mai mult de agrement decat necesare si proiectul va lua asa amploare incat vor trebui sa mai sape de-un canal Bega si pe sens invers ( ???????) si sigur vor avea nevoie de semafoare si de poduri supraetajate. ))

Ce ziceti, vreti sa va plimb si pe voi cu vaporasul meu?

*

In “Suparata pe Timisoara”  ziceam de cladirile istorice din zonele periferice ale orasului care sunt lasate in paragina in timp ce balanta inclina mult cand e vorba de centru si cladirile lui.

In acelasi Monitorul aflu ca in colaborare cu Germania se va finanta implementarea unui proiect de reabilitare a astfel de cladiri “monument”. Sigur, va fi nevoie si de ajutorul cetatenilor pentru ca ei vor fi cei care vor investi, insa li se va acorda sprijin financiar rambursabil in zece ani cu o dobanda de maxim 3%.

*

S-a facut un nou demers in ce priveste identificarea autoturismelor abandonate pe domeniul public. Citesc cu atentie marcile masinilor si din fericire (oare) rabla mea nu e trecuta acolo.  Haideti oameni buni, nu aveti nevoie de o rabla?  Operatiunea “Rabla” e in toi.