1,2,3…si

Parca sunt un robotel caruia i se descarca bateriile si incepe sa sa se miste cu incetinitorul scotand sunete caraghioase. Ma taaaraaaasssccc siii groooh-groooh. Asa se intampla daca te lasi pe tanjala o vreme prea indelungata. Te obisnuiesti si nu mai faci fata agitatiei de peste zi. Vacanta am avut si eu ca toti copiii , m-am jucat si eu, prea mult, la fel ca toti ceilalti, pana cand lui tati i s-a parut ca am intrecut masura si m-a certat, asa cum fac toti parintii cu copiii neascultatori.

Ai grija! Daca iti imaginezi ca poti fi copil cand si cat vrei tu, risti ca adultii sa se comporte cu tine pe masura faptelor tale. “Bine tati, m-am trezit! Am fost in vacanta!”

Lasand gluma deoparte, imi pare rau de fetita mea care are un program scolar tare intortocheat. Ziua ii este impartita in trei si e foarte obosita. Deja. Chiar nu stiu cum ne vom descurca anul asta cu timpul. Suntem intr-un continuu flux de studiu. Ziua incepe la 8 dimineata si se termina la 9-10 seara cu cel mult o ora de odihna in acest interval. E prea mult. …si e doar cl. a-IV-a.

Mi-e frig, mi-e somn, sunt obosita. Fac focul si merg la nani impreuna cu micuta mea. Vise placute, mami!

Am draci!

Ce nervoasa pot fi azi! Pfuuu! am draci!

Am cumparat o jucarioara, un trenulet Thomas, care se plimba de colo-colo puhaind si tutuind galagios cand, deodata, gata. Puhaie si tutuie, dar nu se mai invarte. Sarmana mea fetita e tare suparata ca s-a stricat cadoul ei. Il asteptam pe tati sa-l repare. A si vorbit cu el de la telefonul lui Thomas. Da, Thomas are o gramada de acareturi pe langa el, mai carbunii ii lipsesc si as fi putut sa-i dau foc.

Mi-am reinstalat Windows-ul, iara, si doctorul care si-a bagat mainile in calculiciul meu, ori e practicant, ori e nebun si se da doctor de calculatoare, ca n-a fost in stare sa-mi instaleze programele cele mai utile. Alea care mi le trebuie, sonorul, de exemplu, winamp media player. Ala-l instalez eu, nah.

Am inceput un nou joc, S.O.F. II si sunt tare nervoasa ca nu stiu ce sa fac acolo. Nu gasesc nicio intrare, nicio cheie si ma invart pe loc exact ca un catel dupa coada. Aproape o zi intreaga m-am straduit si m-am straduit degeaba. Imi venea sa vomit de la atata concentrare in fata calculatorului. Si n-am sonor.

A mica vrea sa vada o poveste pe calculator, dar…n-am sonor.

Pfuuu, ce draci am!

Griji idioate

Eu ii spun ca am trei saptamani in care trebuie sa fac un mic efort sa mai slabesc putin, pentru ca nu pot aparea in fata oamenilor cu atatea kilograme, el zice dada, dar face tot cum ii place lui. Creierul meu are personalitate si se joaca sistematic, dar exasperant, cu mine. Si-a propus sa ma tachineze, pedepsindu-ma in acelasi timp, pentru ca eu mereu sunt pregatita pentru compromisuri doar in cazuri de forta majora cand am obiective bine stabilite. In rest, Dumnezeu cu mila!

Daca a vazut el ca, din nou, am un scop pentru care vreau sa slabesc, pentru a-mi face impotriva, m-a supraalimentat ca pe vremea cand eram insarcinata si, in plus, s-a mai jucat putin si la capitolul vointa, acoperindu-ma cu atata indolenta incat cu greu as mai fi putut scapa de ea. Nu, nu mi-a placut situatia, dar eram prea coplesita de starea de nepasare sa mai pot riposta.

Nu stiu de ce m-a prins lenea si indiferenta asta ingrozitoare.

Cred ca, mai bine, m-as acunde in barlogul meu sa hibernez in continuare, decat sa fac impresie proasta si sa raman in mintea oamenilor, asa “alba, grasa si frumoasa”. Mai bine sa spuna ca nu stiu ce vreau.

Ma mai gandesc.