Reversul medaliei

text refacut

Spuneam cu cateva zile in urma, in insemnarea de mai jos, cat de satisfacuta eram ca dupa multi ani am reusit sa iau contact cu natura si sa ma destrabalez in plin aer mioritic, la propriu. Gasisem un loc in care sa uit de cele lumesti si sa ma las prada binelui de sine, cand imi apare in fata ochilor o turma cu 300 de oi si 6 ciobanasi.

Ei bine, au stat aia pe capul meu vreo doua ore si ceva, timp in care oitele dragutele behaiau pe patru-cinci tonuri, si bariton si soprana si tenori si ce-or mai fi. Nu m-au suparat, ci chiar m-au distrat. Le ascultam si incercam sa inteleg ce spun . Erau suparate pe ciobanii lor ca le intepau in fund si le taiau urechile. Planuiau o razbunare. Bietele de ele! Prea blande pentru lumea din care fac parte.

Au terminat de chinuit oile si fiind oameni cu bun simt le-au dus la pascut vreo 50 de metri mai incolo, dar… nu-si luasera cu ei si mirosurile. Si…maaaama, ce mai mirosea , de trebuia sa-ti opresti aerul pe la jumatatea drumului si apoi sa-i dai drumul repede sa iasa.

Ma rog, asta fuse si se duse.

Si a venit un soaaare, de nu mai stiam cum sa ma ascund! Am avut o umrela sub care m-am tot pitit incercand sa nu bag in seama prostiile. Eu cand ies la iarba verde iau cu mine multa mancare, multe carti de citit, reviste, rebusuri, trusa de unghii, oje si cine mai stie ce. Deh, mi-e frica sa nu ma plictisesc. Imi place natura, dar in asociatie cu civilizatia. Aveam la mine o carte, pe care o indragesc foarte mult, si speram sa reusesc sa citesc cat mai mult din ea. Nu am reusit pentru ca citeam alternativ o alta vrand sa acumulez cat mai multe si mai diverse informatii.  Totusi, din prima citeam cu jind sorbind cuvintel cu cuvintel, subliniind pasajele pe care vroiam sa le recitesc atunci cand era cazul, din a doua citeam doar pentru a mai invata putina istorie.

Soarele ma prajea fara sa-l bag in seama. Obosisem din cauza lui si de atata aer “proaspat” de oaie si abia asteptam intoarcerea acasa.

Ei bine, atunci cand am iesit din oras, de dimineata, spuneam cat de tra-la-la era orasul si cat de uuuaaa, uuuaaa era natura. Ei, stiti ceva? Orasul meu era minunat. Am vazut oameni, o multime de oameni. Toti erau draguti, veseli si frumos imbracati. Reclamele luminoase ce altadata mi se pareau fara gust, acum parca erau sarea si piperul orasului. Mi-a fost dor de parcuri, de trandafiri, de muzica de pe strazile Timisoarei. In Timisoara mereu sunt petreceri, sarbatori in aer liber. O forfota citadina cu care m-am obisnuit atat de mult incat nu as mai putea trai fara ea.

Si totusi, e frumoasa natura…dar si civilizatia …

A, uitasem! Cand am ajuns acasa si m-am uitat in oglinda m-am vazut alt om. ERAM ARSA DE SOARE SI ARATAM ORIBIIILLLL!!!

CU BINE!

Ce bine ca nu doare!

Am o moleseala in mine de-mi curg ochii de mila mea. Cum sa ies din starea asta de rahat in care m-am bagat doar asa sa vad si eu cum e ? Ma duc spre biblioteca sa-mi iau o carte, ma uit urat la cartile de conta, le dau flegmatic intr-o parte si pipai cu degetele lenoase cartile de pe un raft. Asta am citit-o, asta am citit-o, asta-i aiurea, asta-i de doi bani… Scot trei carti sa am de unde alege. Asa cred eu! “Misiune dominicana”-A. M. Stoenescu, ” Despre dragoste si alti demoni”-G. Marquez, “De veghe in lanul de secara”-Salinger. Una am citit-o, dar ma gandesc sa o reiau daca pot, una proaspat cumparata habar n-am despre ce e vorba, dar imi place titlul, si una cumparata demult pt ca era la moda, dar de care nu m-am atins pt ca nu-mi place titlul. Auzi, “de veghe in lanul de secara”! Ma enerveaza lanurile, secara, graul, ovazul si porumbul. Nu vad eu toate astea in evadarile mele din oras, nu aud eu toata ziua la babe si mosi de orzul tocmai cules (sau cum s-o spune), de graul care are nevoie de soare, de porumbul care cere ploaie…

La naiba cu lanul de secara! Cand aud de lanuri, nu stiu de ce, ma gandesc la filmele romanesti de razboi pe care le urasc.

Mda, hai, poate-mi trece lenea.

Ce bine ca eu nu conduc ca as da si eu cu masina peste babe grase, la fel ca Viciu. Eu de lene, el de drag.

Iesim din Timi si o luam spre Sag, facem dreapta si ajungem in lumea a treia, ba a patra. Groapa de gunoi e, de fapt, munte de gunoi si ne intampina mareata si tantosa cu miasma ei specifica. Deasupra roiesc multime de ciori hamesite. Nu pot sa nu ma gandesc la poza Kolonelului, cea in care un copilas demn de mila mananca printre mormane de gunoi.

Scot un oftat prelung si-mi mut privirea. Inspirata am fost! Alte mormane de gunoi, plasticuri si drumul plin de mortaciuni. Ce mama naibii! Unde, dracu, ma aflu ?

Asta e lumea mea sau am murit si am ajuns in Iad si sunt pedepsita pentru lenea ce m-a cuprins?

Si, ce ziceam de carti? A, da! Sa aleg una sa citesc. O iau pe urmele lui Stratan si cu o logica de nezdruncinat, zic: Sa o iau pe prima…, dar care-i prima?

Ala-bala-portocala… Nu. Eci, kici kecike (cum, zmaului se scrie?), mene comecike, subda golobda, gol! O stiti, nu?

Pica “Misiunea dominicana”. Autorul incepe foarte frumos sa vorbeasca despre lenea ce-i caracterizeaza pe romani. Vai de mine! Asta ma cunoaste! Ma straduiesc si citesc 23 de pagini. Nu-mi place.

Am o ecuatie cu doua necunoscute, o rezolv si rezultatul este egal cu “Despre dragoste si alti demoni” Mda, dar stiu despre ce e vorba, stiu ce urmeaza sa se intample si stiu cum se sfarseste, dar ma prefac ca nu-mi pasa si citesc 20 de pagini si o abandonez.

Simplu, next…

Ce fain incepe. Vreti sa stiti cine sunt? Sic, nu va spun! Dar stiti ceva? Imi placea o fata, care era destul de draguta, pt ca “avea nasul mare si unghiile roase pana la sange si purta o panarama de sutien cu bureti care se iteau de te miri unde, de-ti venea sa-i plangi de mila”.

Nu, nu pot citi ! Ma opresc la pag 6 !!!

Off, ce plictiseala! Mai bine pun mana pe creion si va povestesc si voua despre lenea mea, poate asa imi va fi mai bine.

Si incalecai pe-o sa si va spusei povestea asa .

28.06.2007

E doar in mintea mea

Vezi martisor, ce ti-am spus ca si inima mea simte la fel ca a ta? Descurajarea, descumpanirea, dezaprecierea, deziluzionarea si tot ce poate vatama o inima lasa urme vizibile, injunghie si imprastie in jur sageti , sange, lacrimi, toxine infectandu-i si pe ceilalti. Nu-mi place sa fiu parasita, nu-mi place sa-mi deschid sufletul si apoi sa fiu judecata gresit. As vrea sa fiu pe plac tuturor, dar si mie. Cum sa procedez?

Imi doresc sa vina si la mine cineva sa-mi spuna:”Totul se intampla in mintea ta “

Care este adevarata consistenta a prieteniei? Nu e vorba oare, de o pura fantasmagorie pusa in miscare de propriul meu intelect? Si atunci, nu sunt eu oare, in fiecare clipa, singura mea deziluzie?

Nu ma voi descoperi niciodata cu adevarat daca nu voi incerca sa fiu mai buna cu mine insumi.

Insemnarea( nu )este actuala.

****

“Sufletele se nasc doar spre a cugeta si se inmultesc doar pentru a inmulti cugetul, astfel ca, in cele din urma, totul sa fie cuget.

[...]lumea asta nefiind nici ea decat o cugetare printe altele, iar facerea ei avand unicul tel de a da oamenilor prilejul sa cugete. Lumea va inceta sa existe cand toate cugetarile vor fi cugetate.”

Ioan de Cappadocia in opera lui Epiphanie

26.06.2007

Daca nu ai frate, sa-ti cumperi!

Pentru ca toate aparatele din casa mi se defecteaza doar duminica incep sa devin superstitioasa. Televizorul, DVD-ul, calculatorul. Televizoarele imi urla in toata casa, pe DVD s-a pus praful, dar fara calculator sunt nervoasa. Ma pricep de minune sa downloadez de pe site-uri fantoma si sa ma umplu de virusi sau chiar de la Microsoft si apoi sa-mi blocheze calculatorul. Disperata il sun pe frate-miu si el vine pregatit cu o rabdare de fier. “Iar!” zice el. “Pai nu ti-am spus…?” “Pai, mi-ai spus, dar acum nu am mai gresit la fel. Am gresit altfel.” La despartire ii promit ca nu mai fac prostii, cel putin nu curand, ne impacam ca intre frati si au revoire. Dimineata nu mai pot de dorul fratelui meu, si-l sun: “Bai, tu mi-ai bagat vreun virus in calculator?” “Nu!” “Pai, nu stiu ce naiba are, ca iar nu merge. Am nervi *stomacali* si-mi vine sa plang!” ii spun eu la telefon. El incepe si rade si-mi spune sa ma calmez ca vine la mine si se rezolva. Dar tot il intreb ce-a gasit de ras la supararea mea. Zice ca pe vremuri, cand era mic si prost, ca mine, isi suna prietenul si la 12 sau 1 noaptea sa vina sa vada ce are calculatorul ca nu merge imprimanta. Imprimanta avea si cablu, dar nu avea priza. “Hihihihi”, ma hlizesc eu, “ce prost esti frate-miu”. Vine, si la fel de calm ma intreaba: “Unde ai umblat?” “Doar la rezolutie” “Aha! Ai dat 120DPI” Ma stramb, ca altfel nu stiu sa-i raspund, si-l las sa se descurce.

Of! Rau e sa fii habarnist, dar ce bine e sa ai un frate care-ti aduce lumea la picioare. Calculatorul!

Divin

Am castile la urechi si ascult. E atat de incantator ce aud, incat am impresia ca e divin. Pianul e divin. Ascult cu ochii inchisi pentru a-mi imagina spectacolul si pentru a uita ca sunt pe pamant ci nu in ceruri impreuna cu ingerii. E divin………………………

…………………………………….. Auziti si voi? Dar pe ei doi ii vedeti cum se imbratiseaza, fac piruete, zboara maiestuos si iarasi sunt inlantuiti si tandri, se dezmiarda si sunt prinsi in vraja lor atat de mult incat ajung sa se contopeasca si sa formeze un singur trup sa simta placerea erotica intr-atat de mare intensitate incat euforia ce a pus stapanire pe ei sa-i tina inlantuiti pe vecie?

Deschid ochii si deasupra vad puzderie de frunze si portiuni mici de cer iar muzica suava a pianului imi da impresia ca ma aflu pe un nor pufos pe care plutesc spre infinit. Merg spre ingeri !

25.06.2007

Ati vazut zanele?

Noaptea ce a trecut se spune ca este una magica in care minunile sunt posibile. Sanzienele, fete frumoase ce traiesc in paduri si prin campii , se strang in hora si dau puteri deosebite florilor si buruienilor ce devin apoi leacuri bune la toate bolile. Le-ati vazut zburand? Se spune ca noaptea ele zboara sau umbla pe pamant si impart rod holdelor, femeilor maritate si tamaduiesc bolnavii .

Este si o sarbatoare a iubirii, deoarece tinerii ce doresc sa se casatoreasca se strang laolalta si cu cantec, joc si voie buna sarbatoresc iubirea. Flacaii aprind ruguri iar fecioarele culeg sanziene de pe camp si impletesc coronite pe care le arunca pe case. Daca se lovesc sau se agata pe horn, vestesc o cununie apropiata.

Dar, ce se stie mai putin este ca daco-romanii o venerau pe zeita Diana care se poate sa fi fost aceiasi cu Artemis a tracilor. Oricum, cultul zeitei Diana a supravietuit dupa romanizarea Daciei si numele Diana se gaseste in vocabula romaneasca, zana. Diana Sancta din Sarmisegetuza a devenit Sanziana, figura centrala a folclorului romanesc.

Dar de Ileana Cosanzeana, idealul feminin din basmele romanesti, va mai aduceti aminte? Este o zana nazdravana cu puteri magice, foarte frumoasa si viteaza cu virtuti razboinice si spirit independent.

Nu sunt frumoase basmele noastre? Ce pacat ca au fost uitate in cartile prafuite ale anticariatelor!

Inspirat din Wikipedia si crestinortodox.ro

24.06.2007

Weekend placut!

Cum va simtiti astazi? Zambiti, va odihniti, leneviti? Spor la toate, chiar si la nimic!
Eu ma simt minunat deoarece m-am urcat pe cantar si am constatat ca am scapat de vreo 4 (PATRU) kg. Sunt atat de fericita! Si, ca fericirea mea sa fie deplina, am sunat coafeza care a venit fuguta si m-a facut mai frumoasa decat am fost pana acum. M-a tuns putintel, cat sa nu-mi strice carliontii si m-a vopsit bruneta. Wow, ce draguta sunt! Mi-au murit laudatorii si ma gandeam sa-i inlocuiesc cumva. Cred ca am reusit.

Vezi, Aprilia, ca ai avut dreptate? Increderea in sine pleaca de la iubire !Vorba lui martisor, si-au schimbat planetele alinierea, sau mi se trage de la muzica si dansul de ieri? Ratonel, am fost vesela si inca sunt .

Cred ca vad si curcubeul, culmea, chiar si culorile lui!!!

Weekend placut si odihna la MAXIM !

23.06.2007

Ce vremuri!

Deschid TV-ul pe VH 1 si ce mi-e dat sa aud !? Alphaville cu ‘Big and Japan’. Maaaama ce ooo e videoclipul si ce jalnic si efeminizat interpretul, dar maaaama ce-mi mai placeau odata! Super melodia! Dar de Bananarama, fetele cele dragute foc si frizurile lor foarte ciufulite, va mai amintiti? Ce freze aveam pe atunci! Daca erai cat mai ciufulit erai sic si la moda. Apropo, voi ce frizuri aveati si mai ales cum le intretineati? Eu ma spalam pe cap, dadeam parul cu pasta de barbierit si ma ciufuleam tare cu prosopul. Ce cool aratam! Mainile imi erau pline cu curele de piele cu capse si tinte. Ha, ha, ha.

o,o,o,ooo

o,o,o,ooo

na,na,na,naa

na,na,na,naa

New Kids on the Block-Hanging tough (am scris bine?)

Am ascultat piesa cu tonul la maxim si am dansat ca-n vremurile alea, adica cat mai zbenguit si cu multe zdruncinaturi de cap. Ce vremuri!!!

Dl Ream-Thing can only bether(cam asa ceva) si mai ales Black cu Wonderful life, melodia pe care m-am indragostit. Nu mai stiu de cine, dar melodia mi-a ramas intiparita in creier.

Si acum maaaaaaiiiiiinileee suuuuuuus!!! Urmeaza Joan Sett & The Blackharts cu I LOVE ROCK’N'ROLL!!!!

Ce bine ca am fost singura acasa si m-am putut manifesta! Aaaa, stiti ce gustos iese compotul de caise facut pe melodiile astea!

22.06.2007

Evadarea din cotidian

text refacut

Am iesit din casa tiptil asemenea unui hot ce se teme sa nu fie prins. Am urcat in masina si dusa am fost. Am lasat in urma strazile cenusii, blocurile monotone si toata suflarea adormita inca. In atmosfera asta am trait cativa ani nemailuand contact cu natura.

Nu mi-a fost usor nici atunci sa ma hotarasc sa evadez deoarece imi faceam griji pentru fetitele mele lasate acasa in grija unei bunicute. Daca nu s-ar fi descurcat bunicuta cu ele? Sunt dependenta de ele asa cum ele sunt dependente de mine.

La gandul ca fug de cotidian si ma ascund in natura m-am relaxat, pe moment, si am inceput sa glumesc si sa ma distrez la toate glumele sotului meu. Il simteam si pe el relaxat si binedispus, poate pentru ca a doua zi isi planificase o noua aventura si credea ca eu nu-mi dau seama. De vreo doi ani sunt neintelegeri intre noi, reprosuri, lacrimi, acuzatii, datorate stresului acumulat pe o perioada in care el zicea ca nu mai face, iar eu vroiam sa-l cred.

Am trecut de oras, am ajuns pe drumurile nationale si mi-am clatit ochii cu verdele campiei. Iesind dintre betoane, campia mi se parea raiul, dar in conditiile in care cobori din zonele minunate ale muntilor si dealurilor, campia iti pare stearsa si fara prea mult farmec. Zic si eu, nu dati cu parul!

Din loc in verdele era incadrat de rosu si mov. Levantica si macii tronau plini de roua pe marginea drumului. Simteam impulsul de a cobori din masina sa fac buchete imense de flori sa le duc fetelor mele. Doamne, ce dor imi era de ele! Oare se trezise micuta mea? Ce-o fi zis ea cand a vazut ca nu e mamica ei acolo?

Am luat-o pe un drum de tara in cautarea unui loc pustiu pe malul raului, loc unde sa nu vad tipenie de om. Drumul de tara era asemeni unui tablou. Graul inca verde, porumbul marisor cat palma si nelipsitii maci si unduitoarea levantica asternute in covoare vii ma provocau la un exercitiu artistic. Mi-am scos penelul imaginar si i-am dat liber la creatie.

Am ajuns la malul Timisului, am deschis portiera, am scos piciorul gol si l-am asezat pe iarba uda de roua. Am iesit si am simtit o mare usurare. Parca renascusem, parca eram singura pe lume intr-un colt de rai. M-a trecut apoi un fior de satisfactie spunand sotului, razand, ca era o satisfactie asemanatoare orgasmului. Linistea din jur, apa purtata de curent, salciile crescute in apa, racoarea diminetii si roua din iarba erau tot ce-mi doream dupa multa vreme. Am stat si am contemplat totul, dar din pacate, nu era un loc bun pentru pescuit. Am plecat mai departe.

Un fazan isi vedea de treaba lui fara sa-i pese de noi. Un iepure, la 20 m, ne adulmeca. Soarele ne incalzea fara sa fie deranjat de crengile vreunui pom. Asteptam sa se intample cava, desi nu asta imi doream.

Nu trece mult timp si vad venind spre noi o turma cu vreo 300 de oi (fara exagerare). Eram sigura ca se vor opri langa noi, deoarece era acolo amenajat un tarc pt ele. Dragut! Erau vreo 6 indivizi care se pregateau sa vaccineze oile si sa le insemneze. Ma gandeam ca s-a dus linistea mea si mai ales aerul proaspat al naturii. Au lucrat vreo doua ore, dar stiti ceva…nu m-au deranjat. Nici macar oile alea nu au putut sa-mi strice buna dispozitie.

GATA, AU PLECAT! ACUM, LA PLAJA IN MIROS DE RAHAT DE OAIE!

Reversul medaliei…altadata

scris 22 iunie 2007

Depreciere

De multe ori se intampla sa ne formam idei eronate vis-a-vis de o situatie in care avem impresia ca suntem implicati, dar despre care nu cunoastem toate detaliile si atunci ne vin aceste idei din modelele sociale si culturale cumulate in viata. Astfel, cele mai multe trairi negative ale noastre sunt generate sau hranite de un comportament nerealist sau de perceperea eronata a informatiilor.

Adica, aproape totul se petrece in capul nostru. Convingerea ca ti se fac anumite nedreptati determina aparitia furiei si a resentimentelor.

Comportamentul nostru depinde de modul in care ne controlam sau nu lumea interioara.

Cristian Vasile spunea intr-un articol: “Rezolvarea tensiunilor interne este posibila prin optimizarea modului de gandire sau maximizarea modului rational de a gandi si reducerea celui irational”

Si mai spunea ca : “personalitatile inclinate spre negativism sau cele ce trec prin situatii tensionate sunt expuse la asemenea pericole.”

Personal ma confrunt cel mai adesea cu radicalizarea, adica totul e alb sau negru si cu autodeprecierea, ceea ce ma duce la apatie si stari depresive.

Tot C. Vasile ne ajuta sa ne rezolvam problemele. Ne sfatuieste sa luam o foaie de hartie si sa descriem circumstantele indispozitiei apoi sa facem o lista cu sentimentele negative pe care le simtim si sa le estimam intensitatea. Mai trebuie sa notam gandurile negative care ne trec prin cap atunci cand e vorba de situatia care ne deranjeaza in timp ce traim sentimentele negative mai sus amintite. Apoi, la ‘rece’ sa identificam deformarile de gandire tinand cont si de sentimentele si gandurile negative enumerate pe hartie.

Intrebarea lui este: “Percepeti altfel situatia care v-a creat neplaceri?”

Nu, nu o percep! Cum as putea, cand sentimentele negative trebuiesc combatute cu ganduri negative in situatii negative.

Minus(-) cu minus(-) este plus(+), dar cu inca un minus(-) rezulta tot minus(-).

Consider in continuare ca sunt indreptatita sa simt radicalitate si autodepreciere.

21.06.2007