Inger si Demon

Din nou am insomnii. Cate ganduri pot sa-mi strabata prin cap! Sunt atat de alambicate ca nu le mai stiu intelesul. Ma simt pustiita si totusi plina. Vreau, dar NUUU POT!!! Simt, dar nu am ce! Stiu, dar nu deajuns! SUNT, DAR NU A MEA!Nu mai stiu cine sunt si care e rostul meu pe lume. Sunt atat de inutila si de searbada si de… moarta. Sunt prizoniera! Fiara din mine iese amenintator si-si cere drepturile. Iese urland, schimonosindu-se, transformandu-se. E urata si rea, dar nu fac nimic sa o opresc. Imi place sa o provoc, sa ma joc, sa ma hazardez. SA MA JOC! Cu orice risc. Ce am de pierdut mai mult decat am facut-o? Poate, intr-un final, se desprinde partea putreda a fiintei mele si ma intorc la pacea interioara ce a disparut de mult. Alteori nu e fiara. Alteori e inger. Stie sa fie blanda, buna, stie sa rada si sa-i veseleasca si pe altii, stie sa imparta caldura doar prin zambet sau din priviri. Care e naluca? Fiara sau ingerul? Care va triumfa? Vor continua sa lupte si sa-mi provoace rani. Ma vor revendica cu intentia de a ma poseda pe vecie. Iar eu sunt nehotarata. Nu pot alege. Sunt ale mele amandoua. Sunt plasmuirile mele. Sunt creaturile mele. Sunt la fel de puternice si de aceea nu castiga niciuna. Va trebui sa exersez metodic cu fiecare in parte. MAI MULT, pana cand una va triumfa. Va trebui sa infuri fiara mai mult,mai tare, sa o zgudui fara mila, sa o oblig sa-si arate intreaga putere, pentru a o cunoaste mai bine, pentru a sti cu cine am de-a face. TREBUIE sa o las sa iasa. Dar ingerul nu ma lasa. Doar atunci cand doarme pot fugi la cealalta. Si nu e bine, pentru ca astfel, fiara se va ascunde prin cotloanele inimii mele si o va imbolnavi. O va stafidi. Mi-e somn, mi se inchid ochii, dar nu vreau sa-i las. E pierdere de vreme. Mai bine, mai plang putin.

06.08.2007