Amor virtual

16.08.2007

Se poate observa o epidemie ce a cuprins blogosfera de pretutindeni. X se indragosteste de Y, Z este iubit cu pasiune de W, pe bloguri citim cantece si poezii de dragoste, lacrimi, chemari, dedicatii, dorinte, pe care le urmarim cu placere si in care ne regasim cu totii la un moment dat. Se transmite, si cum ai putea evita asta in multitudinea de personaje cu care ne intalnim la tot clickul?! Descoperi persoane haioase, inteligente, calme, vesele, sobre, invatate, publice, frumoase, blande, talentate, ispititoare si altele, si altele. Le gasesti asa cum iti plac tie, te simti intregit alaturi de ele, ai sentimentul ca sunt exact ce-ti lipsea pentru a-ti fi bine. Inevitabil intervine afectiunea, iar cand ti se raspunde in acelasi mod te simti pierdut in marea ta dragoste virtuala. Au loc schimb de replici, poate la inceput timide, in timp se dezvolta, se transforma in tandreturi care la randul lor cresc si ajung adevarate cuvinte de iubire, dorinte de nepotolit. Asta devin, DORINTE DE NEPOTOLIT. Ineluctabile chiar, pentru ca persoana nu e a ta. Nu o poti simti, nu o poti atinge, nu o poti gusta si dorinta se inteteste, esti tot mai excitat. Ai un iubit, dar nu-l ai. Il simti ca si cum ar fi langa tine, dar nu e. Creierul il simte si transmite corpului semnale, corpul il cere, dar in lipsa contactului transmite creierului zadarnicia de care se loveste.

Sa ne lasam dusi de val? Ne lasam, pentru ca e frumos si ne place la nebunie sa ne stim iubiti, sa ni se spuna cuvinte adorabile chiar si NUMAI virtual.