Ce-as vrea eu de la viata viitoare
Ar trebui sa stiu, dar inca stau si ma gandesc. Prima dorinta ce-mi vine in minte dupa ce am citit-o pe did e sa am si eu inaltimea ei. Atat, despre fizic, ca de slabit fac eu cumva daca am chef si daca sunt motivata.
Vreau sa fiu cel mai mare scriitor si orator al tuturor timpurilor si pentru asta vreau sa mi se dezlege mintea, gandurile, vorbele. Sa stiu sa spun asa frumos ce am de spus incat sa se opreasca si timpul in loc sa ma asculte. Daca vine cineva la mine cu o problema eu sa stiu raspunsul cel mai destept si omul sa simta ca cea mai importanta problema a lui are solutia cea mai simpla.
Vreau sa am puteri tamaduitoare. Prin simpla atingere sa dispara si bolile trupului si ale sufletului. Asta am mai spus-o candva.
Vreau sa fiu cea mai buna mamica din lume si copiii mei sa fie cei mai fericiti copii.
Vreau sa am multe, multe motive sa rad. Sa rad mereu si cu cat rad mai mult cu atat sa devin mai tanara.
Sigur ca vreau si bani. Prost sa fii sa nu vrei. Vreau multi, multi bani ca sa pot cumpara toate jucariile din lume, toate toalele si cosmeticele, toate cartile si sa pot calatori in toata lumea, in Univers si chiar in timp.
Vreau ziua de 48 de ore sa am timp sa si citesc mult, sa invat despre toate, sa fiu o enciclopedie vie.
Vreau PC-uri in toata casa sa nu ma mai ridice fiica-mea de pe scaun ca sa se joace ea pe UpToTen, ceea ce face chiar acum.
In cazul in care Doamne-Doamne imi citeste postul si-mi va zice: “Asta ti-ai dorit, asta primesti.”, ma vad obligata sa completez: vreau o copilarie fericita si parinti super-cool.
Ratonule, ce vrei de la viata viitoare? Palmyra, dar tu?
DeMaio 2:21 pm on noiembrie 19, 2008 Permalink
Nu ştiu. Nu sunt sigur nici de faptul că aş vrea o viaţă viitoare. Poate că da…
Însă, cu siguranţă, aş vrea să fie una cu cât mai puţină durere şi dezamăgire.
Amy 2:53 pm on noiembrie 19, 2008 Permalink
sunt sigura ca asta ne dorim majoritatea. in cazul in care vei avea o viata viitoare, iti doresc una fara durere si dezamagiri.
did 3:24 pm on noiembrie 19, 2008 Permalink
hehe, fain acadel. o sa fim prietene in viata aia, tu cu oratoria si eu cu muzica, te las sa vb si apoi tin eu un mini concert pt invitatii tai
>:D< ma bucur ca ai scris
Amy 3:57 pm on noiembrie 19, 2008 Permalink
imi si imaginez o sala plina in care tu canti ingereste si eu zic: Aleluia!
mi-ai dat un subiect care s-a scris singur.
romoflorin 10:19 pm on noiembrie 19, 2008 Permalink
Ami, imi place, te apropii incet, incet de cer
Treba cu oratoria este foarte tare, daca erai barbat te faceai predicator, si credeai in Iisus, pentru ca El este principele tuturor predicatorilor, Cuvantul intrupat.
Ce sa mai, toate dorintele tale, sunt si ale mele, mai putin cosmeticile acelea. Desi cred ca o sa avem un trup fara sa mai fie nevoie de imbunatatiri. Apropos, biblia spune ca nu vom fi fete sau baieti
, si urmarea lui Iisus ne fereste de locul celalat din viata de apoi.
marinelas2002 12:31 am on noiembrie 20, 2008 Permalink
N-ar fi mai bine, mai sănătos, mai indicat să fii doar OM? Celelalte se pot adăuga, dar să rămâi OM până la capăt e cel mai greu…Cred că OAMENI sunt din ce în ce mai puţini…Vorbesc despre OMUL “după chipul şi asemănarea”…:)
Amy 12:45 pm on noiembrie 20, 2008 Permalink
Florin, am citit undeva ca in felul in care ma port in viata asta, imi voi atinge karma.
Sigur, aici nu vorbim strict despre religia ortodoxa. Karma, reincarnare… daca credem sau nu credem in cele de mai sus, nu tine neaparat de religia noastra ci mai degraba de nevoia omului de a visa, sau de a spera.
Marinela, eu sper ca deja sunt OM si ceea ce-mi doresc pentru viata viitoare dovedeste ca vreau sa fiu supercalificata in “meseria” asta.