Micile secrete ale Lulutzei

Lulutza are un amant. Si pe langa asta mai are si un pui de necurat in ea.
Lulutza si amantul lucreaza in acelasi birou. Din vorba in vorba, ea afla ca in ziua aia nevasta amantului sarbatoreste o oarecare varsta. Lulutza, o tipa foarte atenta, se gandeste ca ar fi minunat sa-i ofere un cadou celei cu care il imparte pe X-ulescu. Dar, oare ce cadou i-ar putea oferi care sa-i faca placere si totodata sa ramana anonim!?
Vine pauza de masa si toata lumea paraseste biroul pentru vreo jumatate de ora, mai putin Lulutza si X-ulescu.
Puiul de drac incepe si o impunge cu cornitele si Lulutza nu are incotro si se vede nevoita sa actioneze. Incuie biroul si incepe sa-si plimbe ademenitor silueta prin fata X-ulescului. Se aseaza pe birou in fata lui si il incadreaza intre picioarele ei in timp ce isi deschide nasturii de la bluza. Probabil culoarea rosie a bluzei si sutienul negru pe sanii Lulutzei il fac pe X-ulescu sa uite unde se afla si lacom o prinde pe Lulutza de fund si o trage in poala lui. Ce se intampla mai departe Lulutza ma lasa sa deduc, pentru ca e prea rusinoasa sa-mi povesteasca astfel de amanunte. Deocamdata. Imi spune doar atat:  “Actul este scurt, dar ce intensitate, ce placere!…”
Inainte sa-si traga X-ulescu pantalonii pe el, Lulutza ii sopteste tandru la ureche: “Asta a fost cadoul meu pentru aniversarea sotiei tale. La multi ani din partea mea!”
X-ulescu ramane perplex si tot restul zilei cat l-a petrecut la birou nu a mai ridicat ochii sa o priveasca pe Lulutza.

Delirium duminical (2)

Bunicii si strabunicii nostri isi faceau inventarul oilor la lumina opaitului.
Cand eram copil, noaptea stateam cu lanterna sub plapuma si citeam.
Ora 1.11 Pe timpul lui Ceausescu (imi dau parul intr-o parte, pe umar, si ma cred frumoasa. e simplu atata timp cat nu am nicio oglinda care sa ma contrazica) stateam ca orbetii si urmaream umbrele pe pereti.
Acum stau si scriu la lumina verde a unui ceas electronic. In punctul asta (ala)… gata, nu mai vad, ba nu… ba da…
Pixul aluneca pe hartie fara sa vad prea bine ce scriu. Ma simt de parca as juca un joc. Sa scriu cu ochii inchisi.
Hai sa incerc. Urmatoarea propozitie care imi vine in minte o scriu cu ochii inchisi.
Sunt un om marunt cu probleme marunte.   M-am descurcat binisor. Am inceput drept apoi m-am inclinat vreo 10 grade in jos.
Imi dau mana prin par si gandul imi zboara la un baiat frumos. Zambesc ironic. Iar,Amy?! Iar? [...cenzura]. Nu esti in stare sa faci nimic din ce-ti face placere. Bla-bla-bla… Du-te naibii!
Nuuu! Trebuie sa ma opresc. Am obiceiul sa ma cert foarte urat si apoi sa regret. Ce rost, daca oricum nu schimb nimic.
Ce am sa ma mai distrez maine dimineata cand am sa vad in ce hal am scris pe hartia asta. Cred ca am pierdut o multime de litere, am scris cand in jos, cand in sus, cand calare, cand la mijloc.
Niciodata nu-mi gasesc cuvintele sa spun ce simt. Ei, acum au zburat pe hartie de parca mi le-ar fi dictat cineva. Zece minute mi-au trebuit sa umplu doua pagini de caiet. Am vrut sa mai iau o foaie, dar nu. Ajunge. Chiar si cuvintele aruncate la intamplare sunt pretioase.
Asta imi aduce aminte de un delirium duminical mai vechi.
Uite ca am gasit si titlul insemnarii!