A trecut mult timp de cand nu am mai stat noaptea sa-mi scriu gandurile pe hartie. Poate din cauza ca nu sunt multumita de ele, sau poate pentru ca sunt satula sa mi se perinde aiurea prin cap si incerc sa le ignor.
Nu fumez in casa. De data asta trisez. Imi aprind o tigara, iau o hartie si un pix, ma ghemuiesc in fotoliul meu preferat si incep…
E o activitatae relaxanta sa stai sa scrii exact ce-ti trece prin minte in momentul in care ai pixul in mana (la naiba, nu mai scrie pixul. :) iau un creion. Mioara ma intreaba ce anume m-a facut fericita azi (ieri). Primul gand imi zboara la copii. Ei ma fac fericita in fiecare zi. Altceva?
Scormonesc in minte putin furioasa pentru ca nu gasesc alte momente de fericire. Nu doar azi…nici ieri…nici alaltaieri…nici…nici…
Imi aduc aminte de n-spe mii de sfaturi sa gasesc fericirea in lucrurile simple care ma inconjoara: o gaza, o floare, o raza de soare – cum spune Pacifistul. De fericirea asta sunt plina. Vreau un alt fel de fericire.
Mai cercetez in memorie si-mi aduc aminte ca cineva ma place, imi cerceteaza dorintele, gandurile, imi cauta sufletul si trupul. Ma simt bine…dar nu suficient…e departe.
Mai caut…o vorba de la cineva drag…dar nu-i suficient. Altadata vorbeam mai mult, ne spuneam intr-un fel aparte cat de mult ne dorim…tot de departe.
Mai caut…cineva imi spune ca as putea vedea barbatul ca pe un obiect sexual, asa cum vede si el femeia. Nu pot si resping ideea. Cu toate astea, dupa oarece discutii, aprinde in mine o dorinta. Vorbim la telefon…e bine…imi place….daaaa.
Mai caut…
Mai caut…

Cata amagire! Astea nu sunt momente de fericire. Sunt scurte momente de satisfactie.
Sa mai caut?

Credeti ce vreti, dar nu ma judecati.