Arta de a scrie cu limba
Citesc despre cunilingus si vecina mea imi tot vorbeste despre vreme. “Ihi” ii raspund eu, “un bilet in care sa-i descrii cum ai vrea sa-ti rasfete muntele lui Venus” murmur eu… “Cred ca de luni vine vremea frumoasa”, continua vecina… “Ihi. …triplu tulub intre labiile mari si cele mici…” spun eu cu voce oarecum scazuta… “Mi se usuca si mie hainele.” Eu rad ca la o gluma buna in timp ce citesc “Bestie mica, m-a durut. Saruta-ma frumos sa-mi treaca.” Abia atunci vecina realizeaza ca eu nu-mi ridicasem ochii din revista in timp ce “vorbea” cu mine. “Ce citesti acolo?” “Despre cunilingus.” “Ce-i aia?” ma intreaba ea in timp ce casca ochii mari. “Arta de a scrie cu limba.”, ii raspund.
Am bagat-o in ceata.
cuvantul meu preferat

dana 11:45 pm on iunie 6, 2009 Permalink
nu reusesc sa ma decid intre
si
)
dana 11:47 pm on iunie 6, 2009 Permalink
by the way, … de-aia nu suport eu emoticoanele de pe wordpress si incerc – inconstient sau constient
)
sa le scriu cu litere, ca sa se inteleaga
pentru ca nu sunt clare
adica spune-mi tu dc fi se pare frapanta diferenta dintre zambetul de mai sus si limba scoasa
si e o diferenta intre gesturile astea
ca sa nu mai zic de ranjet…
Amy 12:17 am on iunie 7, 2009 Permalink
adica nu stii daca sa zambesti
, sa ranjesti
, sau sa razi (nu stiu sa-l interpretez). scena a fost haioasa, crede-ma. si acum imi vine sa rad cand imi aduc aminte cum ma concentram eu asupra articolului si vecina taca-taca cu balivernele ei.
dana 1:23 pm on iunie 7, 2009 Permalink
in sensul ca nu stiam dc sa rad de tipa sau sa zambesc la ce frumos ai zis cu arta
emoticoanele de pe wordpress nu sunt prea expresive, hai recunoaste ;D
lollitta 10:09 am on iunie 8, 2009 Permalink
mi-a placut scena! chiar nu stia ce-i aia cunilingus? saracuta…
Amy 10:15 am on iunie 9, 2009 Permalink
dana, sunt obisnuita cu emoticoane. aici ma enerveaza ca nu am cu ce sa ma joc.
lollitta, este vaduva de vreo 20 de ani, o femeie mai mult decat simpla. poate in alti termeni ar fi inteles.