Iertare…

**
…imi vine sa spun tuturor celor din jurul meu…familiei, prietenilor mei virtuali, celor dragi si foarte dragi. ma simt ca si cum as rataci printr-o gaura neagra a constiintei. ma simt imprastiata in spatiul neuronal fara sa fiu satisfacuta atunci cand ma simt bine, sau fara sa pot riposta cand nu-mi mai place. ma simt inerta si pasata de la o dispozitie la alta fara sa zambesc sau sa ma intristez. sunt papusa de carpa manevrata cu sfori. rebela din mine a obosit DOAR sa-si doreasca. viata e prea simpla si mi-e rusine sa o spun. nimic nu ma mai multumeste, nimic nu ma satisface. nu mai vreau sa aud ca de mine depinde ca sa schimb totul. STIU!
Of, Doamne! sunt insuportabila si am ales de ceva vreme sa nu mai comunic cu cei din jurul meu, pentru ca nu mai pot. nu doar inima imi e inclestata, ci si gandurile, si falcile. am ales doar sa privesc …de cele mai multe ori doar in gol, sau doar franturi. …bucati din oameni, franturi din propozitii…
imi cer iertare celor carora nu le-am raspuns mesajelor.

30.iulie