“Fiinta mea-i adapost pentru-o fiara
Ce numai incet si bland ma sfasie.
Nu dintr-o data ea ma omoara.
In fiara mea nu se afla furie.
Uneori, pare-adormita
Si viata-mi chiar ma lasa-a trai.
E-o fiara-nteleapta: ce castig ar avea
Daca eu deindata, pe loc, as muri?
Multi, vazand acestea, ma-ntrebara:
De ce dar, in somnu-i n-o omori?
Trist, le-am raspuns: fara draga, cumplita mea fiara,
Viata mea ce-ar fi? Plasmuire de nori!”