**
acum cand prin cap imi zboara ganduri sinucigase, nu pot nici macar sa ma intoxic cu fum de tigara ptr ca tusesc groaznic. vreau sa fumez pana lesin doar ca sa ma torturez intr-un fel. ma uit la multimea de sticle cu bautura si ma gandesc pe care sa o aleg. daca iau ceva tare asa cum cere situatia mi-e ca pic in coma alcoolica si ma gaseste C dimineata intr-o stare deplorabila. ma ridic sa iau o sticla oarecare si deodata imi aduc aminte ca iau antibiotice ptr bronsita asta care nu-mi da pace de 2 luni (vezi, si eu trebuie sa trag o betie dupa ce termin antibioticele) fuck! fuck! fuck! cum dracu’ atunci sa ma destrabalez? nu fuma…nu bea…
of, ce e in sufletul si-n inima mea! daca cineva m-ar sectiona ar fi improscat cu mazga sentimentala. sunt putreda pe dinauntru. oare ce culoare, gust si miros are mazga sentimentala? verde ca veninul, rosie ca sangele sau neagra ca bezna? O fi amara ca pelinul sau iute ca focul?
la dracu! am stat cateva secunde sa-mi dau seama care sunt proprietatile mazgai mele sentimentale. ) ce rost! am asa o avalansa de ganduri care zboara in neant cu mare viteza… si nu am sa pierd timpul cu metafore.
azi noapte daca aveam hartie si pix langa mine as fi scris cea mai frumoasa scrisoare de dragoste, dor si disperare pe care as putea eu sa o concep. eu nu sunt eminescu, dar asa cum stiu eu as fi scris cea mai impresionanta scrisoare. ptr ce, ca oricum nu are cine sa o citeasca? a ignorara – cumplit verb. acum toate acele ganduri de noapte s-au pierdut pe undeva …nu mai au acelasi farmec ca atunci cand descrii intocmai ce simti cand simti. oare gandurile noastre stau ascunse in cotloanele mintii sau ratacesc prin lume lovindu-se de ale altora? oare gandurile mele au plecat inspre persoanele potrivite? nu cred. daca ar fi asa as simti pe loc fericirea. cine ar putea rezista unor asemenea sentimente? ce usor ma pacalesc singura. doar eu pot crede ca inima omului e mereu penetrabila exact cum este a mea. unii au inima de piatra si stiu sa o arate. cum e posibil sa torturezi psihic pe cineva caruia tocmai i-ai declarat cat iti este de drag?
La dracu! vreau sa fumez! vreau sa beau!
pauza…
am reusit sa fumez. am reusit sa bag fumul in plamani desi m-a usturat gatul ca naiba. tot timpul cat am fumat tigara m-am leganat pe scaun ca un copil cu dereglari psihice.
revin pentru putin la sinucidere. ma gandeam ca ar trebui sa-mi fac niste analize si daca descopar ca sufar de vreo boala incurabila sa ma sinucid. am nevoie de un motiv intemeiat, ca doar nu o sa ma sinucid din cauza ca sufar de dor si disperare?!
nu, nu am de gand sa ma sinucid. nu inca…
vreau sa scriu o carte, dar nu pot. nu am voie sa ma exprim liber. nici macar asta nu pot sa fac. subiectul ei ar fi viata virtuala si consecintele ei. eu as fi singura mea sursa de inspiratie…ar fi suficient. am 5 ani de cand sunt blocata in lumea virtuala. aici mi-am facut prieteni, dusmani, iubiti…. aici am trait bucurii si tristeti mai profunde decat in real life. am comunicat, am ras, am ascultat, am primit si am oferit sfaturi, am fost exaltata, am invatat o multime de lucruri de la f multi oameni atat de diferiti, le-am cunoscut placerile, le-am simti bucuriile si tristetile, le-am suportat toanele. am trait intens si am trecut cu usurinta de la o stare la alta…am trait absolut toate sentimentele aici. m-am indragostit aici, mi-am plans dorul, mi-am strigat disperarea, am mangaiat si am soptit, am facut dragoste. tot ce poate omul simti, am simtit aici. despre asta as vrea sa scriu in romanul meu si mai ales despre faptul ca in viata virtuala m-am descoperit pe mine…m-am invatat. mi-am descoperit calitatile si le-am dezvoltat, dar mi-am descoperit si demonii…demoni care acum m-au impins sa scriu randurile astea, care m-au adus in pragul disperarii, iar randurile astea s-ar fi vrut a fi continutul unei scrisori de sinucigas.
nu stiu cat am reusit sa expun din framantarile mele, dar cert este ca nici acum dupa 3 pagini de caiet nu am ajuns sa scriu ce voiam de fapt.
dar m-am mai linistit putin si cred (sper) sa pot dormi. e 4.30 dimineata.

**
…imi vine sa spun tuturor celor din jurul meu…familiei, prietenilor mei virtuali, celor dragi si foarte dragi. ma simt ca si cum as rataci printr-o gaura neagra a constiintei. ma simt imprastiata in spatiul neuronal fara sa fiu satisfacuta atunci cand ma simt bine, sau fara sa pot riposta cand nu-mi mai place. ma simt inerta si pasata de la o dispozitie la alta fara sa zambesc sau sa ma intristez. sunt papusa de carpa manevrata cu sfori. rebela din mine a obosit DOAR sa-si doreasca. viata e prea simpla si mi-e rusine sa o spun. nimic nu ma mai multumeste, nimic nu ma satisface. nu mai vreau sa aud ca de mine depinde ca sa schimb totul. STIU!
Of, Doamne! sunt insuportabila si am ales de ceva vreme sa nu mai comunic cu cei din jurul meu, pentru ca nu mai pot. nu doar inima imi e inclestata, ci si gandurile, si falcile. am ales doar sa privesc …de cele mai multe ori doar in gol, sau doar franturi. …bucati din oameni, franturi din propozitii…
imi cer iertare celor carora nu le-am raspuns mesajelor.

30.iulie

De multa vreme nu mai am dispozitie sa-mi scriu gandurile. Sunt obosita, sunt plictisita? …nu stiu. Imi pare rau ca le-am lasat sa plece in eter; sunt ale mele si imi sunt tare dragi, dar stiu ca atunci cand imi va reveni dispozitia nu voi fi in deficit de ganduri.
Pana atunci voi transmite cugetarile si sfaturile unor persoane echilibrate emotional, din care toti avem de invatat. Citindu-le randurile vom concluziona ca si noi stim/stiam asta, dar ….mai avem timp sa ni le amintim? Macar…daca nu sa le aplicam.

“Ted, vreau sa te gandesti la viata ta ca la o clepsidra. Stii ca sunt mii de granule de nisip in partea de sus a clepsidrei; si toate trec incet si uniform prin gatul ingust de la mijloc. Nimic din ce am putea face, tu sau eu, nu determina trecerea a mai mult de o granula de nisip prin gatul ingust fara a strica clepsidra. Tu, eu si oricine suntem asemenea clepsidrei. Cand ne apucam de lucru dimineata, sunt sute de sarcini pe care trebuie sa le indeplinim in acea zi, dar daca nu le luam pe indelete, lasandu-le sa treaca incet si uniform, asa cum trec granulele de nisip prin gatul clepsidrei, ne vom distruge structura fizica si mentala.”

Din literatura motivationala “Lasa grijile, incepe sa traiesti” – Dale Carnegie

…cartea pe care o citesc acum si mult timp de acum inainte.

Tarziu, in noapte, incerc sa ma las cuprinsa de lumea viselor. Fulgere continue, tunete, rapaieli zgomotoase de ploaie… Imi impun sa abandonez lumea reala si usor-usor ma desprind… Deodata cu ochii mintii vad chipul ei vesel, cu ochi surazatori, ten intins, frumos care nu-i arata cei 37 de ani, gura vesnic zambitoare, toate incadrate de parul lung si cret, negru, usor dezordonat. Simt cum veselia ei imi strabate tot corpul si nu ma lasa nicio clipa sa fiu nesigura pe mine. Glasul ei curajos imi da avant si ma imbie sa privesc cu curaj inainte. “Hai mai, ca nu sunt altii mai destepti decat noi. Si noi putem!” Ea a demonstra ca poate doar dorindu-si acest lucru. A privit inainte cutezatoare in propriile ei forte si a pasit cu incredere.
Draga mea Claudia, mi-e dor sa-mi asez mana pa umarul tau si tu sa ma cuprinzi de mijloc si sa-mi spui tainic la ureche: “Suntem bune.” Ti-ai facut doua codite de scolarita, asa cum ai promis? Sunt sigura ca ai fost minunata.
Draga mea Claudia, te plang pentru ca aici, noi cei ramasi, aveam nevoie de energia ta. Mi-ai fost draga. Imi este dor de tine!
Odihneste-te in pace!

Here’s the chance of life, get ready, set, fly high
Above the fear of your mind, go for it
It’s hit or miss, too late for you to quit
You gotta show ‘em how bad you really want this, so…

Fetita mea cea mica vine la mine si zice:
- Vrei sa-ti spun o gluma buna?
- Sigur! Spune-mi.
- Ce faci tu cu tata in pat?
Incep sa rad si mi-e un pic teama de ce urmeaza. Intreb:
- Ce fac?
- Dormi… spune ea. [wow!]
*
De unde le stie ea pe toate? [doh]

Sunt…un fir de nisip intr-o clepsidra
As vrea…sa pot vindeca suferintele inimii
Pastrez…in suflet dorinta de viata
Mi-as fi dorit…sa pot muri si sa renasc atunci cand vreau eu
Nu-mi place…sa fiu privita ca ceva ce nu sunt.
Ma tem…de indiferenta
Aud…prea multe dureri
Imi pare rău că…nu ma pot desprinde
Imi plac…lucrurile simple si mici , care-mi fac viata mai frumoasa.
Nu sunt…ceea ce mi-as fi dorit sa fiu.
Dansez…cand ma apuca nebunia.
Cant…cand sunt fericita.
Niciodata…sa nu ma abandonezi
Rar…stiu sa plang doar pentru mine
Plang când privesc…tristetea altuia
Nu imi place de mine pentru ca…nu sunt mai hotarata
Sunt confuza…cand nu sunt in siguranta
Am nevoie…sa stiu ca exist
Ar trebui…sa pot spune DA sau NU

De ce sunt asa greu de multumit? Nu gasesc o poezie de dragoste despre care sa spun “Asta e! E preferata mea”
Solicit ajutor.

http://www.trilulilu.ro/danyael/37f09c4725d86a

http://www.trilulilu.ro/kor3cvi/336ffd2c5c9b2c

http://www.trilulilu.ro/CHRICHRI/04868d5946d765

Imi place “Romanta fără muzică” – Ion Minulescu, dar as vrea sa o aud interpretata de o voce calda, dulce… ca a lui Marcel Iures, de exemplu [love]. Ar fi ca si cum cineva ar rosti-o pentru mine.

Ca să-ajung pana la tine, i-am zis calului:
- Grabeste …
Pune-ti aripi ca în basme
Si te-nalta pana-n nori …
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca sireagul de cocori
Ce pluteste colo-n zare! …
Haide, calule, grabeste! …

Ca să-ajung pana la tine, i-am zis vantului:
- Da-mi mana
Si taraste-mă cu tine pana unde poti patrunde -
Pana-n zarea-nsangerata unde soarele s-ascunde…
Ca s-ajung cat mai degraba,
Haide, vantule, da-mi mana! …

Ca să-ajung pana la tine, i-am zis mortii:
– Mergi-nainte
Si coseste-mi fără mila tot ce-i viu
Si-mi tine calea …
Netezeste-mi muntii-n zare
Si-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea si mine -
Haide! … Haide, moarte, mergi-nainte! . . .

Ca să-ajung pana la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vantul,
Moartea -
Toate mi-au făcut pe voie;
Dar . . .
Dintre cutele perdelei, ochii-ti verzi nu-mi mai rasar,
Strunele ghitarei-s rupte
Si . . . romanta s-a sfarsit!

Citesc despre cunilingus si vecina mea imi tot vorbeste despre vreme. “Ihi” ii raspund eu, “un bilet in care sa-i descrii cum ai vrea sa-ti rasfete muntele lui Venus” murmur eu… “Cred ca de luni vine vremea frumoasa”, continua vecina… “Ihi. …triplu tulub intre labiile mari si cele mici…” spun eu cu voce oarecum scazuta… “Mi se usuca si mie hainele.”  Eu rad ca la o gluma buna in timp ce citesc “Bestie mica, m-a durut. Saruta-ma frumos sa-mi treaca.” Abia atunci vecina realizeaza ca eu nu-mi ridicasem ochii din revista in timp ce “vorbea” cu mine. “Ce citesti acolo?” “Despre cunilingus.” “Ce-i aia?” ma intreaba ea in timp ce casca ochii mari. “Arta de a scrie cu limba.”, ii raspund.
Am bagat-o in ceata.

cuvantul meu preferat

Am cea mai bună companie din domeniu care să-ţi proiecteze casa, blocul sau să ţi le consolideze. General Proiect & Design oferă şi servicii de arhitectură la preţuri foarte bune, profesionalism şi calitate. Portofoliu cu proiecte realizate în decursul a doi ani de experienţă.

Contact: Bogdan Micu – +40.724.733.588.”

A trecut mult timp de cand nu am mai stat noaptea sa-mi scriu gandurile pe hartie. Poate din cauza ca nu sunt multumita de ele, sau poate pentru ca sunt satula sa mi se perinde aiurea prin cap si incerc sa le ignor.
Nu fumez in casa. De data asta trisez. Imi aprind o tigara, iau o hartie si un pix, ma ghemuiesc in fotoliul meu preferat si incep…
E o activitatae relaxanta sa stai sa scrii exact ce-ti trece prin minte in momentul in care ai pixul in mana (la naiba, nu mai scrie pixul. iau un creion. Mioara ma intreaba ce anume m-a facut fericita azi (ieri). Primul gand imi zboara la copii. Ei ma fac fericita in fiecare zi. Altceva?
Scormonesc in minte putin furioasa pentru ca nu gasesc alte momente de fericire. Nu doar azi…nici ieri…nici alaltaieri…nici…nici…
Imi aduc aminte de n-spe mii de sfaturi sa gasesc fericirea in lucrurile simple care ma inconjoara: o gaza, o floare, o raza de soare – cum spune Pacifistul. De fericirea asta sunt plina. Vreau un alt fel de fericire.
Mai cercetez in memorie si-mi aduc aminte ca cineva ma place, imi cerceteaza dorintele, gandurile, imi cauta sufletul si trupul. Ma simt bine…dar nu suficient…e departe.
Mai caut…o vorba de la cineva drag…dar nu-i suficient. Altadata vorbeam mai mult, ne spuneam intr-un fel aparte cat de mult ne dorim…tot de departe.
Mai caut…cineva imi spune ca as putea vedea barbatul ca pe un obiect sexual, asa cum vede si el femeia. Nu pot si resping ideea. Cu toate astea, dupa oarece discutii, aprinde in mine o dorinta. Vorbim la telefon…e bine…imi place….daaaa.
Mai caut…
Mai caut…

Cata amagire! Astea nu sunt momente de fericire. Sunt scurte momente de satisfactie.
Sa mai caut?

Credeti ce vreti, dar nu ma judecati.