recviem sau nu

am lasat sa treaca pe langa mine prea multe ganduri. mi s-a lehametit sa le scriu pe “hartie” si acum am impresia ca si-au pierdut valoarea. nimic din ce a fost nu mai este important, chiar daca atunci le-am simtit arzandu-mi pe limba. ce rost? toate-s trecatoare si vin altele, pe care daca voi avea chef le voi nota, daca nu, le voi izgoni printr-un gest simplu de dezgust. sunt mult prea multe lucruri importante in real life care sa merite timpul si efortul nostru.
tot transferand insemnarile dintr-o parte in alta, le-am recitit fara sa vreau si am ramas uimita de cate aveam de spus odata. despre amintiri, despre relatii, despre singuratate, despre iubire… sunt sigura ca nu am epuizat totul atunci, dar acum nu mai am chef.
stii ceva, did? nu-i asa de rau sa te uiti la televizor. mi-am reamintit cum e. poti sa si razi, poti sa si plangi, dar nu te afecteaza nimic personal. poti chiar sa inveti cate ceva. pe bune!

octavian paler m-a pus in dificultate. ba imi place masca de sticla, ba nu-mi place. ba e benefica, ba nu e. ba urasc gara parasita, ba as vrea sa-i fiu locatar, dar un lucru stiu sigur: urasc serpii si nu-mi plac dulaii.

Am draci!

Ce nervoasa pot fi azi! Pfuuu! am draci!

Am cumparat o jucarioara, un trenulet Thomas, care se plimba de colo-colo puhaind si tutuind galagios cand, deodata, gata. Puhaie si tutuie, dar nu se mai invarte. Sarmana mea fetita e tare suparata ca s-a stricat cadoul ei. Il asteptam pe tati sa-l repare. A si vorbit cu el de la telefonul lui Thomas. Da, Thomas are o gramada de acareturi pe langa el, mai carbunii ii lipsesc si as fi putut sa-i dau foc.

Mi-am reinstalat Windows-ul, iara, si doctorul care si-a bagat mainile in calculiciul meu, ori e practicant, ori e nebun si se da doctor de calculatoare, ca n-a fost in stare sa-mi instaleze programele cele mai utile. Alea care mi le trebuie, sonorul, de exemplu, winamp media player. Ala-l instalez eu, nah.

Am inceput un nou joc, S.O.F. II si sunt tare nervoasa ca nu stiu ce sa fac acolo. Nu gasesc nicio intrare, nicio cheie si ma invart pe loc exact ca un catel dupa coada. Aproape o zi intreaga m-am straduit si m-am straduit degeaba. Imi venea sa vomit de la atata concentrare in fata calculatorului. Si n-am sonor.

A mica vrea sa vada o poveste pe calculator, dar…n-am sonor.

Pfuuu, ce draci am!

Griji idioate

Eu ii spun ca am trei saptamani in care trebuie sa fac un mic efort sa mai slabesc putin, pentru ca nu pot aparea in fata oamenilor cu atatea kilograme, el zice dada, dar face tot cum ii place lui. Creierul meu are personalitate si se joaca sistematic, dar exasperant, cu mine. Si-a propus sa ma tachineze, pedepsindu-ma in acelasi timp, pentru ca eu mereu sunt pregatita pentru compromisuri doar in cazuri de forta majora cand am obiective bine stabilite. In rest, Dumnezeu cu mila!

Daca a vazut el ca, din nou, am un scop pentru care vreau sa slabesc, pentru a-mi face impotriva, m-a supraalimentat ca pe vremea cand eram insarcinata si, in plus, s-a mai jucat putin si la capitolul vointa, acoperindu-ma cu atata indolenta incat cu greu as mai fi putut scapa de ea. Nu, nu mi-a placut situatia, dar eram prea coplesita de starea de nepasare sa mai pot riposta.

Nu stiu de ce m-a prins lenea si indiferenta asta ingrozitoare.

Cred ca, mai bine, m-as acunde in barlogul meu sa hibernez in continuare, decat sa fac impresie proasta si sa raman in mintea oamenilor, asa “alba, grasa si frumoasa”. Mai bine sa spuna ca nu stiu ce vreau.

Ma mai gandesc.

Aiureli

Diiit, diiit!

Fiind in apropiere de firma, ma intorc sa vad cine claxoneaza, crezand ca este un coleg de-al meu. Nu-l cunosc pe individ si-mi vad de drum, dar el nu abandoneaza si continua sa claxoneze. Diiit, diiiit!

Ce ma enerveaza! Ma intreb daca nu cumva il cunosc si ma mai uit o data. Nu, domnule, nu te cunosc! Merg mai departe cu pas grabit. E dimineata si mi-e frig, doar nu o sa stau sa-mi pierd timpul pe strazi!

Individul merge cativa metri si se opreste sa ma astepte. Iar claxoneaza. De data asta nu-l mai bag in seama si-mi continui drumul. Nu se lasa si mai merge cativa metri si iar se opreste. Doamne, dar ce insistent e! Ajung in dreptul lui si-i fac semn intrebator, ceva de genul: “Ce vrei? Ma lasi?”

Imi face semne, dracu’ stie ce semne, dar eu nu-l mai bag in seama. Plec mai departe. Vine dupa mine. Ma enervez si-i zic: “Lasa-ma, omule, in pace!” In sfarsit, pleaca.

Mai, dar ce insistent! Oare asa disperat era?!

Domnule, tarfele nu merg dimineta la serviciu cu pas grabit, imbracate in palton lung pana la genunchi! Nu ma vezi, omule, ca-s decenta? Ce mama naibii, asa disperat esti!

Si eu sunt, dar nu ma arat. Sau ma arat? ))))))

Glu_meaaam!

*

Hei, el si ea lucreaza impreuna. Ea e o cunostinta mai veche ce a pus ochii pe el de ceva vreme, dar nu avea loc de mine. Nah, de o saptamana lucreaza in acelasi loc. Hehehe, de cand viseaza amandoi sa si-o puna impreuna! Na, aveti ocazia. Spor! Dar grabeste-te, fata, ca-si muta serviciul. )))

14.01.2008