Scrisoare de intentie

scris in 11.08.2007

Franciza personala__Colaborare part-time

Ce naiba inseamna asta? In disperarea mea, aparent inexistenta, dau clickuri pe site-uri de profil pentru a-mi gasi un job. V-am mai spus, dar o mai fac.

Pentru fiecare aplicare trebuie sa intocmesti scrisoarea de intentie, pe care o urasc, si pentru ca nu solicit acelasi post, logic e sa fac tot alta scrisoare, pe care o urasc. Am dat peste ‘Franciza personala__Colaborare part-time’, care imi cere scrisoare de intentie, pe care, stiti deja, o urasc. Ce, puii mei, sa scriu in scrisoarea asta? Am stat si m-am gandit putin, dar neuronii mei erau in vacanta, asa ca in lipsa lor, deci nu am fost in deplinatatea facultatilor mintale, am intocmit urmatoarea scrisoare de intentie, pe care, stiti deja, …..

Scrisoare de intentie

Nume si prenume

Oras

Telefon

Urasc sa intocmesc scrisoare de intentie si prin urmare va trimit bazaconia asta pentru ca altfel nu ma lasa siteul sa aplic.

In speranta ca nu v-am suparat prea tare, ma semnez:

Cu stima,

numele si prenumele

Nah, ce ziceti? Voi fi solicitata? Si daca da, ce ma fac? Cum dau ochii cu oamenii aia?

I need a new job

scris in 25.07.2007

Incepand cu luna septembrie imi voi pierde libertatea. Incep serviciul (micuta mea face 2 ani) si simt o mare neliniste fiindca am stat acasa aproape 3 ani timp in care am fost sefa mea…si a altora, dar nu mai spuneti la nimeni. Vreau sa-mi schimb locul de munca, (apropo, ce-mi oferiti?) si trebuie sa incep sa caut. Stiti ce munca urata este asta? Am facut-o nu de mult pentru my husband si mi-am mancat toate corzile sensibile.  La intrebarea ce stii sa faci, as raspunde ca stiu sa fac de toate, dar inseamna sa ma pretez la muuulte si… nici chiar asa. Dar chiar daca nu stiu sa fac, invat, si invat repede si bine si apoi va invat si pe voi daca vreti.

Ce-mi oferiti? Nu glumesc.

Am inceput sa caut pe net si am gasit o imbarbatare numa’ buna de pus pe rana. Iat-o:

“Poti sa ai mai mult decat ai acum pentru ca esti capabil sa atingi stadii de dezvoltare inimaginabile. Aptitudinile tale se vor dezvolta pentru a se potrivi cu visele tale”__Jim Rohn, un tip simpatic foc.

Hai sa vedem ce vreau eu, mai intai:

Am lucrat ca ospatar, dar as incerca si un job de fotograf sau de reporter, ca ar fi si mai tare; poate ma angajeaza si pe mine d-na Teo, ca sunt de-a dumneaei, adica pionier. Dar daca nu mai aveti locuri pot fi si DJ, da’ pe bani. Imi place muzica si stiu ca m-as descurca in fata pupitrului, mai ales ca in invalmaseala aia nu si-ar mai da nimeni seama ce asculta?

Si pentru ca am libertatea de a ma exprima liber, ceea ce nu-mi prejudiciaza demnitatea, onoarea si nici dreptul la propria imagine, cer obligatoriu si masa de pranz, ca doar nu o sa-mi stric eu ticketele mele de masa in investitia voastra! Am si eu guri de hranit. Dar daca vreti sa fim seriosi, atunci incep sa am pretentii. Doresc sa fiu Director de resurse umane ca sa nu ma pot da afara, ba chiar sa-l dau eu afara pe domn’ Manager Senior sa-i pot lua locul. Nu vreau sa aud de Product …, oricum ar fi continuarea, ca sunt satula pana-n cosmarurile mele de cuvantul asta.

Nu am pregatire? Fac un curs si-n trei luni am hartia pregatita si stiu ca nu o sa stati in cale implinirii mele viitoricesti! Ati citit mai sus ce a zis domn’ Jim Rhon?

Ce pasiuni am?

Arta de a trai imi ajunge.

Ce defecte am?

Sunt independenta, serioasa, dinamica, perseverenta, consecventa, sociabila.

Ce calitati am?

Sunt modesta.

Astept propuneri.

Maiestuos, dar rece – mic, dar cald

Ce simţiţi când intraţi într-o firma şi vă loveşte în plin luxul, aerul sobru, morga angajaţilor? Care este primul vostru gând?  Vă imaginaţi că aţi putea fi o bucăţică din acel spaţiu şi că viaţa voastră s-ar schimba acordându-vă un locşor printre cei situaţi? Ştiu că cineva a tot trecut prin astfel de locuri, le-a văzut, le-a simţit, le-a gustat iar când a sosit momentul să le aprofundeze le-a descoperit vanităţile, intrigile, vexaţiunile ce la prima vedere nu păreau să existe şi care îţi păreau chiar imposibil să le întâlneşti într-un loc aşa maiestuos. În astfel de locuri eu nu mă simt bine. Se pare ca sunt o persoană lipsită de preţiozitate, de ambiţii şi de aceea văd imediat locul ce nu mi se cuvine. Hm, de aceea plec mereu de la ideea că  eu nu sunt născută pentru astfel de locuri…sau o fi ca în fabula cu vulpea şi strugurii?

Ce simţiţi când intraţi într-o firma mică fără veleităţi, fără aere de superioritate, fără angajaţi dichisiţi şi fandosiţi? Vă vine să faceţi cale-ntoarsă, aşa-i? Primul meu impuls este să strâmb din nas şi să caut insuficienţele, dar atunci când întâlnesc oameni calzi, puţin timizi care îţi arată nevoia de tine, gândul îmi zboară la îmbunătăţirile ce le pot aduce locului.

Gata, m-am hotărât! Ştiu exact ce vreau! Vreau să schimb ceva acolo, vreau să fac să fie mai bine, vreau să-i fac dependenţi de mine, vreau să înfrumuseţez locul. Acolo va fi mai cald datorită mie! 

A venit Mosul

Am telefon mobil de multi ani. Ei, şi? Oricum nu mă sună nimeni. Pot oricând sa-l uit acasă sau la serviciu că oricum nu pierd nimic important.

Nu am mai pus CV la nicio firmă pentru angajare pentru că m-am gândit că oricum nu am cu cine să-mi las fetiţa în permanenţă. Care-i legătura între toate astea? Hehehe! Şi să nu crezi în Moş Crăciun! Încă una fără legătură? Ei bine…

Azi dimineaţă sună telefonul. Ştiţi ce frumos sună telefonul meu?! Nici eu nu am ştiut. Mă uit la el cu ochii holbaţi, mă uit la soţul meu şi văd că nu el mă sună .  Era secretara de la societatea la care lucrez şi îmi spune că s-a chinuit o jumătate de zi să facă rost de numărul meu de telefon şi că ar fi bine să vin la firmă pentru că şefa de serviciu  Resurse Umane vrea să vorbească cu mine şi că tot respectiva doamnă a cerut numărul meu de telefon. Am simţit deodată importanţa mea şi a telefonului meu. Eram vedete chiar şi pentru o jumătate de zi. Îmi şi imaginam cum se străduiau ei să afle numărul meu de telefon sau măcar vreo prietenă de-a mea care sigur ar fi ştiut unde să mă sune. Dar ia prietena de unde nu-i! “Ştiu eu că avea ea o prietenă, mai demult, dar nu ştiu care era.” spune o colegă-vecina. He-he!

Când aud de ce sunt chemată la firmă inima începe să-şi accelereze ritmul. ‘Yes! E de bine’, îmi zic, ‘ştiu sigur!’ Nu ajung să mă bucur prea mult timp că din nou aud telefonul. ‘Ce-o fi uitat?’ mă întreb. Dar era altcineva, o cunoştinţă mai veche pe care nu am mai văzut-o de peste 2 ani şi cu care doar ma salutam. Deh, era persoană importantă în firmă şi nu-mi permiteam să-o deranjez. Mă întreabă dacă-mi aduc aminte de el şi îmi spune că a auzit că-mi caut serviciu şi dacă sunt interesată să vin la firma lui să vorbim. Suna excelent ceea ce-mi prezenta el ca fiind viitorul meu post, adică era exact ce-mi doream şi în plus m-a asigurat că salariu va fi mult mai mare decăt cel ce-l primesc momentan. I-am spus că mai sunt solicitată intr-un loc şi am stabilit o altă zi de întâlnire.

Nu ştiu ce să zic! Să fie o coincidenţă? Hm! Sau pentru că tot m-a cuprins spiritul Crăciunului, Moş Crăciun incepe să-mi aducă daruri? Eu cred că Moşul e de vină.

Moş Crăciun cu barbă albă sau neagră sau fără barbă, cu ochelari sau fără ochelari, tânăr sau bătrân, MULŢUMESC! Moşule, dar mai e mult până la Crăciun, să mai vii!