Ma enerveaza!

Sunt nervoasa, irascibila, iritata, nevricoasa, necajita, surescitata, chiar daca toate inseamna acelasi lucru. Un singur motiv am, dar nenorocita asta de stare ricoseaza si in cele mai bune intentii. Ma enerveaza rau de tot romanul “De veghe in lanul de secara”. Maaaama, da’ ce ma enerveaza! Ati mai vazut vreodata un pusti atat de plictisitor? Pai, la 17 ani ma maritam si ‘dezmaritam’ o data la trei saptamani, chefuiam in fiecare sambata si frecventam cu drag localurile din Timi. Ce enervant e pustiul asta! Se mai joaca cu nervii mei vreo 60 de pagini. E prima carte jalnica pe care o citesc pana la capat in speranta ca se va intampla ceva interesant, pana la urma. O face cu vre-una, ori se inroleaza in armata, ori se sinucide, ceva acolo? Astia de la Polirom poarta vina chinului meu. De cand astept comanda aia!

*

Ma mai enerveaza cliseele in care el si ea, neaparat adulti, alearga de nebuni printre pomi in timp ce sentimentele din pantaloni se zvarcolesc. Sa-i zica lui cutu ca in momentele alea le arde de alergat asa de sanchi (sau sanki).

Vezi clipul lui Enrique Iglesias.

*

Ma enerveaza ca vreau sa ma imbat, dar nu am curaj; ma enerveaza ca ascult aceeasi melodie de sute de ori; ma enerveaza ca vreau sa zbor, dar nu pot; ma enerveaza ca nu respir acelasi aer cu al lui …

*

Ma enerveaza ca oamenii se imbolnavesc. Imi vine sa urc pe cea mai inalta cladire din lume si sa strig: Nu mai poooooooooooooooot!

Nu imi vedeti lacrimile, dar le ajuta a dracu’ de tare melodia asta.

Cateva zile voi fi in moarte clinica, poate voi reusi o decorporalizare si sufletele noastre se vor intalni in acel loc stiut doar de noi, unde linistea si singuratatea ne sunt complici.

04.07.2007

Ce bine ca nu doare!

Am o moleseala in mine de-mi curg ochii de mila mea. Cum sa ies din starea asta de rahat in care m-am bagat doar asa sa vad si eu cum e ? Ma duc spre biblioteca sa-mi iau o carte, ma uit urat la cartile de conta, le dau flegmatic intr-o parte si pipai cu degetele lenoase cartile de pe un raft. Asta am citit-o, asta am citit-o, asta-i aiurea, asta-i de doi bani… Scot trei carti sa am de unde alege. Asa cred eu! “Misiune dominicana”-A. M. Stoenescu, ” Despre dragoste si alti demoni”-G. Marquez, “De veghe in lanul de secara”-Salinger. Una am citit-o, dar ma gandesc sa o reiau daca pot, una proaspat cumparata habar n-am despre ce e vorba, dar imi place titlul, si una cumparata demult pt ca era la moda, dar de care nu m-am atins pt ca nu-mi place titlul. Auzi, “de veghe in lanul de secara”! Ma enerveaza lanurile, secara, graul, ovazul si porumbul. Nu vad eu toate astea in evadarile mele din oras, nu aud eu toata ziua la babe si mosi de orzul tocmai cules (sau cum s-o spune), de graul care are nevoie de soare, de porumbul care cere ploaie…

La naiba cu lanul de secara! Cand aud de lanuri, nu stiu de ce, ma gandesc la filmele romanesti de razboi pe care le urasc.

Mda, hai, poate-mi trece lenea.

Ce bine ca eu nu conduc ca as da si eu cu masina peste babe grase, la fel ca Viciu. Eu de lene, el de drag.

Iesim din Timi si o luam spre Sag, facem dreapta si ajungem in lumea a treia, ba a patra. Groapa de gunoi e, de fapt, munte de gunoi si ne intampina mareata si tantosa cu miasma ei specifica. Deasupra roiesc multime de ciori hamesite. Nu pot sa nu ma gandesc la poza Kolonelului, cea in care un copilas demn de mila mananca printre mormane de gunoi.

Scot un oftat prelung si-mi mut privirea. Inspirata am fost! Alte mormane de gunoi, plasticuri si drumul plin de mortaciuni. Ce mama naibii! Unde, dracu, ma aflu ?

Asta e lumea mea sau am murit si am ajuns in Iad si sunt pedepsita pentru lenea ce m-a cuprins?

Si, ce ziceam de carti? A, da! Sa aleg una sa citesc. O iau pe urmele lui Stratan si cu o logica de nezdruncinat, zic: Sa o iau pe prima…, dar care-i prima?

Ala-bala-portocala… Nu. Eci, kici kecike (cum, zmaului se scrie?), mene comecike, subda golobda, gol! O stiti, nu?

Pica “Misiunea dominicana”. Autorul incepe foarte frumos sa vorbeasca despre lenea ce-i caracterizeaza pe romani. Vai de mine! Asta ma cunoaste! Ma straduiesc si citesc 23 de pagini. Nu-mi place.

Am o ecuatie cu doua necunoscute, o rezolv si rezultatul este egal cu “Despre dragoste si alti demoni” Mda, dar stiu despre ce e vorba, stiu ce urmeaza sa se intample si stiu cum se sfarseste, dar ma prefac ca nu-mi pasa si citesc 20 de pagini si o abandonez.

Simplu, next…

Ce fain incepe. Vreti sa stiti cine sunt? Sic, nu va spun! Dar stiti ceva? Imi placea o fata, care era destul de draguta, pt ca “avea nasul mare si unghiile roase pana la sange si purta o panarama de sutien cu bureti care se iteau de te miri unde, de-ti venea sa-i plangi de mila”.

Nu, nu pot citi ! Ma opresc la pag 6 !!!

Off, ce plictiseala! Mai bine pun mana pe creion si va povestesc si voua despre lenea mea, poate asa imi va fi mai bine.

Si incalecai pe-o sa si va spusei povestea asa .

28.06.2007