Din ciclul “Ce-a mai facut Lulutza”

Imediat ce s-a angajat la noul ei loc de munca, Lulutza pune ochii pe X-ulescu. Oricum, era singurul care putea fi observat, asta in cazul in care nu ar fi dorit sa-si schimbe preferintele sexuale si sa o aleaga pe Aa. Cum hormonii Lulutzei tropaiau cu inversunare, X-ulescu nu i-a putut rezista si pe loc s-a topit de dragul ochilor ei. [evileyes]  Nu mai vorbea cu nimeni, nu mai manca si se hranea doar cu tigari, in timp ce o devora din priviri pe Lulutza.
Dar, iata ca in idila apare o a treia persoana. O Ba se tot interpune intre fumul de tigara al X-ulescului si Lulutza. Pai, daca Ba tot era mereu prin preajma, Lulutza se imprieteneste cu ea.

O,oo, o…vorba cantecului…
Lulutza, fata cumsecade, cu un al saselea simt, o intreaba pe respectiva ce parere are despre X-ulescu, daca ii place tipul si daca exista vreo legatura amoroasa intre ei. Ba neaga si, usurata, Lulutza ii marturiseste ca in aceste conditii are de gand sa actioneze. Ba nu spune nimic.
Zis si facut!
Si pentru ca o considera pe Ba prietena ei, se pune Lulutza si-i povesteste cate in stele…ce si cum cu X-ulescu. “Pretena” nu spune prea multe, ea doar asculta. Lulutza incepe si o indrageste pe prietena ei tacuta, pana cand X-ulescu ii arunca manusa si ii spune ca Ba nu vine sa o viziteze pe ea, ci pe el.
“Ei, pe dreaq! Cum pe tine? E prietena mea si vine la mine.” “Ba nu! A fost amanta mea inainte sa apari tu.” [blink]
Lulutzei ii cade fata. Si proasta aia nu a zis nimic! Ce placere sadica o fi avand femeia aia sa tot stea prin preajma lor si sa asculte porcariile Lulutzei fara sa spuna nimic?! Asta nu poate fi discretie. E prostie.
Asta nu e tot. Dupa ce Lulutza descopera ca X-ulescu nu era potrivit sa-i potoleasca hormonii, la o discutie “prieteneasca” cu Ba ii spune acesteia ca X-ulescu nu se ridica nici pe departe la pretentiile ei, nici ca amant, nici ca individ.
“Mie imi place!” spune Ba. Si atat. [doh]

Criza

De ce barbatii aratosi nu au nimic de spus? De ce barbatii care au ceva de spus nu sunt prea aratosi? (intrebarea asta si-a pus-o si did candva)

De ce primii se ofera direct sa te f***, iar ceilalti iti ofera tandretea lor? De ce sexul nu doare, iar dragalaseniile te fac sa suferi?
Unul iti spune direct ca vrea sa te f*** in gura [doh] fara macar sa te fi vazut vreodata, altul vrea sa te vada, vrea sa te f*** fara prea multe cuvinte, fara sa-ti acorde vreo atentie intre timp, altul te vede, te vrea dar te jigneste gandind : “o alta curva de net***…”, iar altii…tot pe-acolo. Ce poate sa te atraga la astfel de oameni? Cum te-ar putea face ei sa-i doresti? Cu ce sunt unul mai breaz dacat celalalt? Ce ii deosebeste? Nimic!
Cand cineva comunica prin cuvinte calde, frumoase, mesaje de iubire, dorinta, neputinta, pofta, vointa, zid, zabrele, pustiu, nori, ploaie, cant, ras, plans, amor, sarut, imbratisare, zadarnicie, putere, slabiciune………………………………….- …………………………………………..- ……………………………………….. se schimba situatia. trebuie sa ai gheata prin vine, sa fii prost, nebun, planta, leguma sa nu rectionezi la asa ceva. Poti sa nu-l iubesti, poti sa nu-l doresti, poti sa-i rezisti? Habar n-ai cine e, cum e, cu ce se ocupa, cum il cheama, dar…nu conteaza.
Si, sincer, oricat de mult mi-as dori o partida de sex cu cineva care intruneste niste conditii estetice (apropo, sunt in cautare ), oricat de mult as astepta pentru o partida cool, as da-o dracu imediat pentru acele cuvinte care-mi mangaie sufletul.
Si totusi… repet. Sexul nu doare, cuvintele dor, chiar si cele frumoase.
Pana la urma… nu va fi asa greu de ales.

Sa i-o spui lui mutu!

Mutu o intreaba pe Lulutza de ce poarta sutien negru. “Pentru ca se potriveste cu anumite haine si pentru ca e sexy” raspunde ea. Mutu ii spune Lulutzei, prin semne, ca nevasta lui i-a zis ca si-a cumparat sutien negru ca sa nu-l spele prea des  [doh] “Ba nu, M-le, sa nu o crezi. Si-a cumparat sutien negru ca sa fie sexy pentru cineva.”

Mutu cade pe ganduri si paraseste incaperea, strambandu-si gura a dezamagire.

un milion de mile

pumnalul din inima imi tortureaza gandurile.
nu pot sa dorm si numar infinitele clipe ale intunericului.
de ce nu poti sa accepti dragostea mea pentru tine?
de ce ti-e frica de mine?
de ce nu ai curaj sa recunosti si preferi sa te ascunzi in spatele distantei?
doar naivii cred ca dragostea este pentru totdeauna.
ei bine, totdeauna sufletul meu va fi gol.

vina ta este consecinta mea.

Fii acolo!

A iubit-o de la distanta, neconditionat. A fost singura persoana aproape de ea chiar si numai cu gandul, cu o vorba frumoasa, cu o dedicatie muzicala atunci cand se simtea singura, pustiita si distrusa. “Baiatul ei destept”, cum ii placea sa-l alinte, a fost in stare sa o iubeasca si sa o pretuiasca intocmai ca pe o regina. Baiatul ei bland, politicos si tandru ar fi vrut sa poata invinge nu numai distanta, ci si toate prejudecatile ce-i tineau imobilizati. Si ea…ce face acum? Il abandoneaza pentru o primavara noua, dar mai parsiva. O primavara ticaloasa, lipsita de ratiune si sentimente, pentru o pofta salbatica a gustului.
Prea mult timp s-a dedicat unei realitati indoliate. Isi va aseza varful picioarelor pe pamant si incetul cu incetul poate va ajunge sa-l sarute de fericire. Poate, candva…
Nu este un semn de naivitate si nici de speranta, nici de optimism. In lumea asta cainoasa este doar o incercare de supravietuire.
Dar cand va plange din nou, tare-tare, o va mai auzi? Va mai fi acolo pentru ea?
Ii este frica de gandul ei.

Micile secrete ale Lulutzei

Lulutza are un amant. Si pe langa asta mai are si un pui de necurat in ea.
Lulutza si amantul lucreaza in acelasi birou. Din vorba in vorba, ea afla ca in ziua aia nevasta amantului sarbatoreste o oarecare varsta. Lulutza, o tipa foarte atenta, se gandeste ca ar fi minunat sa-i ofere un cadou celei cu care il imparte pe X-ulescu. Dar, oare ce cadou i-ar putea oferi care sa-i faca placere si totodata sa ramana anonim!?
Vine pauza de masa si toata lumea paraseste biroul pentru vreo jumatate de ora, mai putin Lulutza si X-ulescu.
Puiul de drac incepe si o impunge cu cornitele si Lulutza nu are incotro si se vede nevoita sa actioneze. Incuie biroul si incepe sa-si plimbe ademenitor silueta prin fata X-ulescului. Se aseaza pe birou in fata lui si il incadreaza intre picioarele ei in timp ce isi deschide nasturii de la bluza. Probabil culoarea rosie a bluzei si sutienul negru pe sanii Lulutzei il fac pe X-ulescu sa uite unde se afla si lacom o prinde pe Lulutza de fund si o trage in poala lui. Ce se intampla mai departe Lulutza ma lasa sa deduc, pentru ca e prea rusinoasa sa-mi povesteasca astfel de amanunte. Deocamdata. Imi spune doar atat:  “Actul este scurt, dar ce intensitate, ce placere!…”
Inainte sa-si traga X-ulescu pantalonii pe el, Lulutza ii sopteste tandru la ureche: “Asta a fost cadoul meu pentru aniversarea sotiei tale. La multi ani din partea mea!”
X-ulescu ramane perplex si tot restul zilei cat l-a petrecut la birou nu a mai ridicat ochii sa o priveasca pe Lulutza.

Sotul ii propune sex in trei

Doamnele afirma pe un blog ca nu sunt impotriva fanteziilor sexuale, dar ele trebuie sa ramana fantezii. Si atunci, ce rost mai au acele fantezii? Aceleasi doamne sustin ca discuta cu sotii lor, in gluma, despre fantezii sexuale cu convingerea ca astfel ii vor cunoaste mai bine. Bine, bine…si??? Dupa ce ajungi sa crezi ca-ti cunosti sotul, ai de gand si sa-l multumesti sau vrei sa-l cunosti doar pentru a te pune pe tine in garda?
Dupa discutii repetate despre astfel de capricii, sotul vine si-i propune sotiei un secs in trei; la alegere- cu doua femei, sau cu doi barbati. Sotia se infurie si dupa putin timp divorteaza de el. Considera ca nu i-a aratat respectul cuvenit. Acum, cine e vinovat? Ea, ca l-a incurajat cumva, sau el ca a crezut ca face un bine amandurora?
Este interpretabil contextul. Ori sotul nu avea niciun pic de respect si iubire pentru sotia sa, si era dispus sa o vada in bratele altuia, ori, dimpotriva, din moment ce era deschidere spre astfel de discutii, el ii arata respect si incredere.
La fel de bine ar fi putut sa caute sa-si satisfaca fanteziile in afara casei. Sotia era linistita :0 pe considerentul ca sotul ii arata respect.

Femei de cariera

De la Palmyra

Odată, la serviciu, am dat de o colegă nervoasă la toaletă. Ieşise din cabină, îşi netezea fusta şi bombănea: ‘Ştii bancu’ ăla cu Iţic?’. N-am ştiut dacă vorbeşte cu mine, aşa că am mormăit incert, în aşa fel încât, la o adică, să reiasă că eu de fapt cântam. A continuat şi m-a scăpat astfel de propria-mi mutră buimacă: ‘Cică se ruga Iţic toată ziua la Dumnezeu: dă, Doamne, să câştig la loterie! Ajută-mă, Doamne, să câştig la loterie, hai, Doamne, zău, de ce nu mă ajuţi şi pe mine să câştig la loterie?!

La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atâta văicareală, se repede la el: Mă, Iţic, pe cuvânt că te-am auzit şi m-am străduit din răsputeri, dar te rog frumos, ajută-mă şi tu puţin: joacă la loterie!’.

Am hăhăit cu ea un pic, dar aşteptam legătura dintre banc şi motivul reuniunii noastre private. A continuat: ‘Aşa şi eu, dragă: tocmai am facut acum un test de sarcină care, normal, mi-a ieşit negativ. Am plâns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcă mă screm de vreo patru ani să rămân gravidă şi degeaba! După aia însă, brusc, mi-a bubuit mintea că de la ciclul trecut n-am mai făcut sex, de fapt! Că eu cu bărbată-miu nu ne întâlnim decât 8 minute pe zi, dimineaţa. Şi, deşi el n-are nevoie decât de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcă îmi fac părul cu drotul, pantofii cu cremă şi botul cu ruj.’ Verifică-ţi agenda, am putea să ne vedem azi la 1,45 să luăm lunch-ul şi să facem un copil?

Mă uitam la ea cu ceva ce fusese până de curând admiraţie, dar deja nu mai eram sigur: femeie de carieră, obsedată de promovare, leafă, autoritate şi performanţă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n română, cum se poartă acum, era toată numai taioare, promăuşăn, targhet, auărnes, marchet, pablic-rileişăns, plening, risărci, fiidbac. Damă spirt, cu părul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fără-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomică şi de bărbaţii care cred că femeile sunt inferioare. Avea un soţ manager, care-şi făcea al doilea doctorat şi chelise prematur din cauza studiului năpraznic şi ambiţiei de a fi şef. Aveau bani, lucrau în multinaţionale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mândria-n ei. Dar n-aveau copii. Asta lipsea din tabloul perfect. Când au împlinit 30 de ani au făcut consiliu de familie, cu părinţi şi cu socri cu tot şi au decis să aibă un băiat şi o fată, neapărat în ordinea asta.. Când au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă şi-un pechinez, numai că programul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 şi pleca la 7,42 cu Renault-ul, el se scula la 7,34 şi pleca la 8,02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9,10, comanda pizza, îi lăsa şi lui o felie rece, se culca; la 10,45 venea şi el şi mânca uscătura. Apoi se strecura în pat lângă ea, dar n-o trezea niciodată pentru sex, fiindcă el trişa; seara nu facea duş, nu mai avea timp. Făcea doar dimineaţa.

Ea văzuse-n filme cum femeile de carieră îşi făceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasă nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare dată era că numai din ovulul ei nu se putea isca nici un făt, mai trebuia şi ceva de le el, parcă. Dar el avea de învăţat ca s-ajungă docent, ea avea de ajuns cea mai şefă şi de câştigat bani. Copiii nu apăreau, iar cuscrii făceau deja consilii numai între ei, hotărau ceva, însă rezoluţia rămânea nerostită, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu răspundeau, erau în miting. Pe ea, ovulaţia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu ştia ce e aceea ovulaţie, deşi pe vremuri, când erau studenţi şi obişnuiau să mai şi trăiască, ea îi desenase două ovare şi nişte puncte pe care le înghesuiau alte puncte, cu coadă.

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie ‘urgent’, ‘campanie’, ’scheme’, ‘rapoarte’. În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă…

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în ‘Baby Boom’ se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc
deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune ‘mamă’ soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui ‘da’, acoperind o secundă telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Vasazică: ultimul film văzut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citită a fost ‘Noţiuni de introducere în cibernetică’, ultima ieşire în natură a fost pe ierbuţa de la Romexpo, când ţi-a venit delegaţia din Danemarca, ultima dată când ai găsit alimentara deschisă în drum spre casă încă se găsea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot şi o dată i-ai făcut uneia o confesiune prin fax, încă îi cumperi copilului haine cu două măsuri mai mici, fiindcă atât purta când te-ai angajat, ultima dată când ai fi vrut să faci sex aveai ciclu, iar ultima dată când ai făcut sex te-ai inhibat, fiindcă uitaseşi să-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus bărbatului din viaţa ta ‘te iubesc’ de-o veşnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu’, ar trebui să i-o şuieri în timp ce-ţi tai pieliţa de la unghii, imediat după ce-l ameninţi să nu cumva să uite să-ţi cumpere tampoane cu aripioare şi adeziv, că-ţi vine sigur diseară sau mâine.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna. Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate.. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: ‘Mircea, fă-te că lucrezi!’. Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

Simona Catrina

Zic eu:

As putea fi putin invidioasa pe individa ce da asa bine in fata barbatilor, femeia perfecta la prima vedere, frumoasa, perfect cosmetizata, desteapta, plina de ambitii, femeia fara frica si care stie sa taie si sa spanzure si cand e cazul si cand nu e. Nu ma vreau ea pentru ca nu ma vreau o masina buna de lucru pentru ca am prea multe simtaminte, mult bun simt si pentru ca-mi iubesc copiii mai mult decat orice pe lumea asta, si sigur nu pot fi ea, insa cate putin din ce are individa asta, mi-as dori. Nu le putem avea pe toate, nu putem fi si practici cu simtul realitatii si ambitiosi cu teluri foarte mari.

Mie nu mi se potriveste textul de mai sus. Eu sunt chiar femeia care ar putea incurca angajatorul pentru ca inima, sufletul si o parte din ganduri imi sunt in permanenta la copiii mei. Asta sunt eu, femeia fara ambitie!

Cum dresezi un barbat

Ok, stiu, nu sunt originala in subiectul abordat, dar oare mai exista vreunul despre care nu s-a discutat? Ma enerveaza peste masura expresia asta idioata. Cum sa dresezi o persoana? Nu se poate vorbi despre o anumita educatie, despre nevoia de a coabita in bun echilibru unul cu celalalt in asa fel incat sa se formeze dependenta unei corelatii? Bineinteles ca vorbesc despre extreme pentru ca nu cred ca exista cuplul perfect in care dezacordul sa fie inexistent, dar cred ca despre extrem se intereseaza cei ce sunt curiosi sa dreseze un barbat (zic “cei” ca sa nu fac discriminare).

In cautarea mea pe net am gasit o insemnare haioasa si draguta foc, si, desi sunt femeie, tind sa-i dau dreptate autorului. Cica o femeie poate dresa un barbat cu ajutorul sexului. Hehe, pasarea malai viseaza! Dar ce, nu-i adevarat? Ei, acuma, nici chiar recompensa la fiecare gest educat al barbatului, dar daca exista dragoste intre cei doi, sexul e o placere, nu un motiv.

Da, doamnelor! “Cum il dresezi, asa il ai” imi spunea soacra-mea cand m-am casatorit. Mare dreptate a avut, dar nu mi-am dat seama la timp. Glumesc! Atunci cand exista dragoste, si barbatul si femeia cedeaza in fata dorintelor celuilalt, iar daca doleantele se tot repeta, devin obisnuinte. Cedeaza de dragul ei (lui), dar daca dragostea dispare si el (ea) tot cedeaza, atunci inseamna ca intervine teama (de ceva). Asta se numeste “dresaj”. Comportament prestabilit de cineva. Pfuuu! Urat! Eu nu am nevoie de catel langa mine ci de o persoana cu atitudine de la care am ce invata.

30.04.2008

Istoria umanitatii (pe scurt)

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand… peste ani…

…n. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa . un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.

Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.

24.03.2008