pumnalul din inima imi tortureaza gandurile.
nu pot sa dorm si numar infinitele clipe ale intunericului.
de ce nu poti sa accepti dragostea mea pentru tine?
de ce ti-e frica de mine?
de ce nu ai curaj sa recunosti si preferi sa te ascunzi in spatele distantei?
doar naivii cred ca dragostea este pentru totdeauna.
ei bine, totdeauna sufletul meu va fi gol.
vina ta este consecinta mea.
A iubit-o de la distanta, neconditionat. A fost singura persoana aproape de ea chiar si numai cu gandul, cu o vorba frumoasa, cu o dedicatie muzicala atunci cand se simtea singura, pustiita si distrusa. “Baiatul ei destept”, cum ii placea sa-l alinte, a fost in stare sa o iubeasca si sa o pretuiasca intocmai ca pe o regina. Baiatul ei bland, politicos si tandru ar fi vrut sa poata invinge nu numai distanta, ci si toate prejudecatile ce-i tineau imobilizati. Si ea…ce face acum? Il abandoneaza pentru o primavara noua, dar mai parsiva. O primavara ticaloasa, lipsita de ratiune si sentimente, pentru o pofta salbatica a gustului.
Prea mult timp s-a dedicat unei realitati indoliate. Isi va aseza varful picioarelor pe pamant si incetul cu incetul poate va ajunge sa-l sarute de fericire. Poate, candva…
Nu este un semn de naivitate si nici de speranta, nici de optimism. In lumea asta cainoasa este doar o incercare de supravietuire.
Dar cand va plange din nou, tare-tare, o va mai auzi? Va mai fi acolo pentru ea?
Ii este frica de gandul ei.
Am şters o istorie. Am dat click pe “şterge” şi s-a dus la coşul de gunoi. Inima îmi era cât un purice, dar ştiam că dacă mă răzgândesc, găsesc istoria la coşul de gunoi. Cu inima şi mai strînsă am dat click şi pe coşul de gunoi şi mi-a aparut in faţă toată-toată. M-am uitat la ea cu sentimente greu de descris. Nostalgie, părere de rău, speranţă. Ce rost mai avea să ocupe locul ăla? Pentru amintire? E în memoria mea. Click! ‘Esti sigur? Da! Şters!’Răspunsul obraznic s-a grăbit să vină: ‘cine face asta când are spaţiu de depozitare 2000Mb? ‘
EU, domnule, eu!
23.10.07 16:17:55
(Mai mult …)
…ce te-a impins sa faci asta? nu mai iubeai?ce-ai simtit pt acea persoana? de ce i-ai facut un folder?P.S. raspunsul tau sincer ma va ajuta si pe mine sa inteleg ceva asemanator! ms de pe acum si bafta pe viitor!:)
da, nu mai iubeam desi, as fi vrut. cred ca un mic imbold m-ar fi ajutat sa continui. atunci cand o relatie nu mai merge e de preferat sa se incheie cand inca se poate face in relatii de cordialitate, pentru ca ce ramane in urma ei sa-ti faca placere si peste mult timp.
i-am facut un folder pentru ca lucrurile scrise imi pastreaza amintirea vie si pot reciti ori de cate ori mi-e dor si ma simt singura. “recitind” o relatie frumoasa nu o poti uita prea repede.
la mine nu era vorba de iubire ci de “indragosteala”, cum ne place unora sa spunem. 
Pana nu de mult consideram somnul pierdere de vreme pentru ca imi ajungeau cele cateva ore dormite, iar timpul ramas imi placea sa-l petrec doar cu mine si cu calculatorul, insa cand reuseam sa dorm, visam frumos. Visele imi erau frumoase si le asteptam cu drag, de fiecare data. Acum somnul e mult prea putin, il apreciez mai mult, dar…dar atunci cand ma bucur de el imi lipsesc minunatele mele vise. Unde sunt? Creierul meu e surmenat. Haha, e bolnav psihic. Visez ca-mi las micuta plangand, singura in casa, visez halci de carne… Doamne, ce vise am! Nu mai vreau!
*
Azi dimineata devreme, cerul era atat de senin, iar luna stralucea cu putere incat puteam vedea puzderia de stele ce ar fi putut sa-mi imbunatateasca starea de spirit. Altadata as fi ramas cu ochii pironiti pe cer si le-as fi dat nume tuturor stelelor ce-mi sunt atat de dragi. Le-as fi numit: dragostea mea, fluturasul meu, speranta mea, mangaierea mea s.a.m.d.; m-as fi lasat dusa cat mai departe si stiu sigur ca as fi reusit sa fiu acolo unde mi-as fi dorit. As fi calatorit chiar pe luna si de acolo as fi trimis bezele tuturor dragilor mei. Dar…dar astazi am fost nevoita doar sa le privesc si sa trec mai departe pasind in lumea care nu stie sa pastreze asemenea frumuseti, pasind in lumina civilizatiei ce ucide pe loc orice vis indraznet. Nu-mi place!
*
Uneori mi-e frica de caini. Trec pe langa ei si-mi impun sa nu-i bag in seama, adica sa ma prefac ca nu-mi e frica. Reusesc de fiecare data. Pe langa omul beat nu pot trece fara frica. Vai, cat sunt de urati alcoolicii! Sunt desfigurati la chip, sunt murdari, sunt violenti, duhnesc, sunt imprevizibili. Mi-e frica de fiecare data cand sunt aproape de ei, iar cand sunt la distanta ii privesc cu lehamite. Nu-mi plac!
*
Sotia unuia, deoparte, amanta altuia, de cealalta parte, discuta ca intre femei. Amanta spune:
- Eu m-am saturat! Daca ma vrea nu are decat sa divorteze! Ce, nu s-au mai vazut cazuri in care barbatul isi lasa sotia cu un copil si ia alta cu doi copii? Acasa la el merge ca la hotel. La mine mananca, la mine vine noaptea. Nevasta-sa mai e si nebuna. A zis ca daca afla cine ii e amanta baga cutitul in ea. Zi si tu, nu e nebuna?
-Cati ani are copilul, intreaba sotia?
-5 ani!
-E micut, are nevoie de tata.
-Da, cica, copilul lui nu poate trai fara ambii parinti! Da’ si eu cat timp sa mai stau asa incurcata? Pe mine nu ma intereseaza!
Sotia nu e straina de o situatie asemanatoare. Ce sa-i spuna amicei ei, amanta?
Nu dau inapoi absolut niciodata de la a face primul pas. Dimpotriva, chiar imi place aceasta postura. Imi pot creea probleme, disconforturi psihice, pot fi judecata gresit, dar chiar si cunoscand aceste riscuri tot nu ma pot abtine. De ce sa nu incerc sa obtin ceea ce-mi doresc? De ce sa nu am initiativa? Stiu ce simt si ce vad si atunci de ce sa nu fac eu ‘prima miscare’? As putea sa-l sperii pe celalalt subminandu-i dorinta de a fi conducator? Cred ca ar putea sa se simta dominat.
Clar, aventura pare a fi parte importanta din viata mea. Daaa, ce sa zic! Sunt in stare, imi place si pot face primul pas, dar la pasul doi nu mai e asa usor. Cujet prea mult si intotdeauna triumfa BINELE! Al cui bine? Habar n-am! Binele omenirii probabil… Si acum se aud aplauze.
Nu toti primii pasi sunt la fel. Unii sunt prolifici, altii sunt prejudiciosi. Incerc sa-i evidentiez pe degete doar pentru mine, nu public, si nu-mi ies castigatorii.
Mi s-a intamplat sa vreau sa ma destainui cuiva si din fericire m-a oprit el la timp. Poate acum ii pare rau, dar atunci a facut-o cu gand curat si sincer. Acela ar fi fost un prim pas gresit.
Sunt o femeie indrazneata si daca dau peste barbati timizi ce pot face? Doar primul pas.
Of, sa-l fac?
14.09.07 00:02:38
aleka 8:01 pm on aprilie 29, 2009 Permalink
O noua primvara pe vechile dureri.
Prefer sa cred ca el nu o va mai auzi si va invata sa nu-i mai fie frica, pentru ca gandurile ei sunt letale doar in mintea lui.
Amy 11:34 pm on aprilie 29, 2009 Permalink
atat de neclintita e inima omului atunci cand e vorba de iubire. si nici macar nu recunoaste ca i-ar putea fi letale gandurile ei. dimpotriva, spune ca indiferent de cate primaveri noi are ea nevoie, el tot acolo va fi.
ei ii este frica de propriul gand. daca nu va mai fi acolo atunci cand va avea nevoie de el?
aleka 9:15 am on mai 1, 2009 Permalink
Ar fi mai bine pentru amandoi. Ea va realiza ce a pierdut, va invata sa se descurce singura si sa aprecieze mai mult ce i se ofera, iar pentru el ar insemna ca a reusit sa mearga mai departe
Dar sigur nu se va intampla asa.
Amy 8:19 am on mai 4, 2009 Permalink
of! asta inseamna sa fim realisti.
citesti, C.?
aleka 6:14 pm on mai 4, 2009 Permalink
Reality means life, no?
Dar presupun ca vorbim dp personaje fictive, deci orice este posibil.
(Cine ce sa citeasca?)
Amy 11:14 pm on mai 4, 2009 Permalink
nu vorbim de personaje fictive si era o invitatie ptr cineva.
dar din egoism, sper sa nu fie de acord cu tine.