Pana zic eu “ho”!

Trebuie sa scriu ceva, pentru ca simt ca explodez. Sa vedem…

Oare de ce, daca mi se pune pata pe un lucru, trebuie sa-l consum pana mi se face greata? Nu sunt in stare sa iau cate putin din fiecare. Nu ma satur, nu sunt multumita, am mereu senzatia de insuficienta. Imi vine sa absorb in mine tot ce-mi face placere. Sa consum pana la epuizare ca sa simt concret gustul si placerea, satisfactia reusitei. Imi place excesul, imi place extremul si sufar de inanitie daca nu primesc atat cat imi doresc. Asta duce iremediabil la nemultumire de sine, implicit la deprimare. “Bucatica” este pentru persoanele echilibrate care stiu sa aprecieze atat cat au? Eu sunt o hapsana?
…si nu ma refer la mancare, da?

M-am indragostit!!!

Pentru cineva sunt speciala. Pentru acel cineva…doar eu…doar mie…
E un sentiment coplesitor sa stii ca cineva e mereu cu gandul la tine si ca bataile inimii lui iti apartin. E o senzatie mult mai placuta decat atunci cand tu esti indragostit. Sa te indragostesti e atat de usor, dar sa fii iubit (dorit foarte mult) de cineva, e de 1000 de ori mai euforic.
Sa nu ma treziti!

**

M-am indragostit nebuneste, prosteste de cantecul asta. Si pentru ca sunt partizana iluziilor am impresia ca imi tine si de foame si de sete si de cald pentru ca si el (cantecul) ma iubeste pe mine. Si el nu se opreste decat atunci cand spun eu ho, iar cand ma roade dorul de el ii dau click si este iar acolo doar pentru mine. Relatia perfecta.

stiu ca am mai postat o data piesa…dar nu si textul.  …si inca sunt indragostita de piesa.

Si asta nu e tot. Pentru ca in democratie se poarta manage-a-troi, ne-am adaptat si am invitat si o ea, o poezie. De fapt, doua… Nu sunt perfecte? Nu suntem perfecti impreuna?

“I can imagine the moment
Breaking out through the silence
All the things that we both might say
And the heart it will not be denied
‘Til we’re both on the same damn side
All the barriers blown away”
***
“Vows are spoken
To be broken
Feelings are intense
Words are trivial
Pleasures remain
So does the pain
Words are meaningless
And forgettable”

In zadar

GO!

ma trezesc din nou singura, cerul e gri, dimineata de hartie…e doar o alta zi.
am incercat sa supravietuiesc in ploaie, sa alung temerile, lacrimile…in zadar. sunt sfarsita de putere, sunt lipsita de speranta. te pierd si ma pierzi. nu stiu cum sa suport.
asculta, te rog, singuratate, tine departe durerea!
sunt in cadere, tot mai mult si mai mult.
nu pari sa ma auzi…

Simt

stiu ca faci asta,
pentru ca in fiecare noapte
simt aceeasi betie a amorului.
simt cum iti treci degetele prin parul meu
si-mi tragi trupul mai aproape de tine.
patrunzi in mine tot mai adanc,
la fiecare respiratie a mea.

Ce alegi?

Haide, vorbeşte-mi!
Şopteşte-mi cuvinte fără sens, le voi găsi eu înţelesul. Zâmbeşte-mi, chiar şi purtând regretul pe buze. Intinde-mi mâna, chiar şi fără rost. Voi profita de toate astea şi şoaptele ţi se vor transforma în dulci alinturi, zâmbetul îţi va însenina chipul din zori şi până-n seară şi mâna întinsă fără rost se va cutremura de un fior lasciv atunci când îmi vei mângâia trupul, şi-mi vei fi atât de supus încât vei simţi durerea dependenţei străpungându-ti carnea. Tremurând de frică vei vrea să curmi răul ce te posedă, vei vrea să te întorci la liniştea de dinainte de a-mi şopti, de a-mi zâmbi, de a-mi întinde mâna.