Leapsa cu caprahaha si mitraliera

In difuzoarele fermei lui Badula se aude: “Atentiune, atentiune! Suntem atacati de armata lupilor flamanzi! Se parasuteaza chiar acum in sudul Padurii Verde! Toate suflarea sa se stranga in ascunzatoare! Acum!” Era Hurduc, cainele fidel al fermei de la marginea padurii.

Toate caprele s-au adunat mehaind cu frica in ograda. Si ca in orice adunare de suflete trebuia sa existe un lider. Acesta era tocmai faimoasa capra cu trei iezi vestita pentru curajul ei de a se lupta cu lupii.

-Uf, ce greu e sa fii lider in stare de urgenta! S-a dus linistea si somnul meu de frumusete.

Capra lider mehaie din toate puterile si-si aduna turma in pivnita fermei. Cei trei iezi ai ei erau dupa coada mumei lor, sclifosindu-se suparati ca au fost deranjati din activitatile lor.

-Maahama, trebuia sa mergem la cules de ciupeci. Bunica mi-a promis ca-mi face dulceata de ciuperci cu piper, se plange iedul cel mic.

-Baahaha, pui mic, buna-ta habar n-are sa aprinda aragazul.

-Maahama, da’ si eu aveam ore de zbor cu Hipogrifful. Stii ca e concurs si trebuie sa depasesc toate obstacolele, altfel ma ia Harry Potter la puncte, zice si iedul cel mijlociu.

-Baahaha, iedutul meu, Harry Potter se antreneaza pentru Vajhat.

Mai behaie o data capra si ajutata de cainele Hurduc inghesuie toate vietuitoarele in pivnita casei lui Badula care, apropo, era la birt. Cand sa iasa din pivnita, capra aude in spatele ei:

-Maahamucha, da’ cat timp trebuie sa stam aici? De unde stim cand a trecut pericolul?

Era iedul cel mare aflat la pubertate si caruia fata ii era acoperita de cosuri si delicati perisori la mustata.

-Vin eu si va anunt, zice capra. Nu-mi deschideti decat mie, si ca sa ma recunoasteti am sa va cant asa:

Trei iezi cucuieti

Usa maahamei descuieti

Ca maahama v-aduce voua

Iarba grasa si gustoasa

Cu sange de lup udata

Ca sa fie alunecoasa.

-Maahama, zice iedul cel mare, mie sa-mi aduci si aloe ca-i bogata in minerale si aminoacizi si e buna pentru ten.

-Biiihiine, iedul maahamei, iti aduce maahamucha. Acum ai grija de fratii tai!

-Fii fara grija, maahamuca! Ii sparg in gura pe nenorocitii de lupi! Am armele de paint ball la mine si multe bile cu vopsea galbena.

-Gura, mai molaule! Da-o naibii de vopsea! LA NEVOIE, SCOTI MITRALIERA!

STOOOOP!!! striga regizorul. Avioanele lupilor nu au gasit nicio statie de benzina si au ramas fara alimentare.

Ii dau in judecataaaaaa!!!!!

Leapsa primita de la doruletzul si data mai departe Tibului, pestisorului, lui greenfield

si emului2

29.09.07 11:36:31

O alta poveste cu Fat-Frumos

27.08.2007

A fost odata un Fat-Frumos iubit si apreciat de toate Ilenele-Cosanzenele din lume. Si Fat-Frumos nu-si dezmintea numele si si-l purta cu nobletea cuvenita in casuta lui trista, aflata pe una din stradutele Netului. El se arata prin transpunerea gandurilor sale, cel mai sensibil si delicat barbat ce-l puteai intalni. La el veneau Ilenele si ii aduceau petale de flori ce emanau mireasma dulce atingerii lor, adieri gingase ale saruturilor, transpuse toate in versuri brodate cu afectiune. Chiar daca Fat-Frumos nu era acasa, isi lasau darurile la usa in speranta ca intr-o zi se va face nunta mare in imparatie si chiar ea, cea speciala, va fi aleasa.

Pe o alta straduta a Netului locuia o Ileana-Cosanzeana jucausa care avea in curtea palatului Zmei si Dragoni, pe care ii indragea si cu care se imprietenise intr-atat incat nu mai vroia sa le dea drumul. Atunci cand se intampla ca Ileana sa fie trista, prietenii ei veneau de-indata cu inimile si aripile deschise, aducand cu ei veselia si hohotele de ras. Ileana devenea, din nou, zbanghie si vesela tare pornea la joaca impreuna cu amicii ei.

Intr-una din zile, in timp ce se plimba pe stradutele Netului poposi la usa unei casute ce parea tare trista. A stat si a privit, a contemplat tot in jurul ei, a vazut toate Ilenele ce se peregrinau pe la frumoasa, dar trista casuta. Hotarat lucru, acolo trebuie sa fi locuit cineva interesant! Ileana-Cosanzeana se intrista vazand casuta cea mohorata si hotara sa o mai viziteze pentru ca uneori se regasea in atmosfera degajata acolo. Intr-una din vizitele ei la casuta mohorata, il zari! Era chiar Fat-Frumos! Vai, dar nu-si mai putea lua ochii de la el! Intelese imediat ce se intampla acolo! Of, oare devenea si ea peregrina prin partile locului? Ar fi putut sta deoparte dupa ce-l zari pe el?

Ileana-Cosanzeana incepu sa sufere in tacere cand frumosul ei dadu tarcoale unei fete. Nici Ileana nu era prea cuminte in casuta ei, dar… parca el… nu avea voie! Nu mai rezista si indrazni sa-l abordeze pe frumosul ei. Ii era teama ca nu-i va raspunde si atunci avea sa intoarca spatele casutei triste pentru totdeauna. Dar ea stia cum sa se faca remarcata si cu indrazneala maxima ii trimise gandurile ei. Raspunsul nu intarzie sa apara. Fat-Frumos fusese cucerit si totodata uimit de maniera ei de abordare. Stia ca e unica si ii transmisese si lui aceiasi senzatie. Intre ei parea ca se formase cea mai frumoasa pasiune ce se putea intalni. S-ar fi putut iubi cu salbaticie, asa cum le-ar fi placut amandurora, atunci cand s-ar fi intalnit. Ea stia cum sa-l alinte, stia cum sa-i arate iubirea ce ar fi fost in stare sa i-o poarte, stia cum ar fi facut dragoste atunci cand s-ar fi intalnit, stia ca intre ei ar fi putut fi frumoasa poveste dintre Fat-Frumos si Ileana-Cosanzeana. Si el stia cum ar fi iubit-o atunci cand trupurile lor s-ar fi intalnit si stia ca impreuna ar fi format taifunul dragostei. Dar nu stia sa-i spuna vorbe frumoase de alint. Nu stia sa o faca sa se simta speciala. Oare nu vroia, sau chiar nu stia? Ba, vroia, dar nu avea timp, sustinea el atunci cand Ileana plangea de dorul lui.

Poate era invatat sa fie el cel admirat si dorit de toate Ilenele. Poate credea ca nu are nevoie sa alinte nicio frumoasa, atata timp cat poate avea orice fata din imparatie! Daca, in ciuda gandurilor sale transpuse atat de delicat in casuta lui mohorata, nu stie sa fie destul de simtitor cu fetele? Sau, poate prefera mironositele pline de vorbe dulci brodate in versuri magulitoare, alaturi de care sa se plimbe tinandu-se de mana in parc?!

Ileana-Cosanzeana nu poate decat sa renunte la Fat-Frumos pentru ca s-a dovedit ca nici unul nu se ridica la inaltimea standardelor celuilalt.

Curand ea intalni frumusetea ce si-o dorea si la castelul ei se facu nunta mare imparateasca la care au fost invitati toti locuitorii din imprejurimi. La nunta sa nu au cantat greierii si buburuzele, si nici spiritele naturii ci insusi Guta Imparat!

Divin

Am castile la urechi si ascult. E atat de incantator ce aud, incat am impresia ca e divin. Pianul e divin. Ascult cu ochii inchisi pentru a-mi imagina spectacolul si pentru a uita ca sunt pe pamant ci nu in ceruri impreuna cu ingerii. E divin………………………

…………………………………….. Auziti si voi? Dar pe ei doi ii vedeti cum se imbratiseaza, fac piruete, zboara maiestuos si iarasi sunt inlantuiti si tandri, se dezmiarda si sunt prinsi in vraja lor atat de mult incat ajung sa se contopeasca si sa formeze un singur trup sa simta placerea erotica intr-atat de mare intensitate incat euforia ce a pus stapanire pe ei sa-i tina inlantuiti pe vecie?

Deschid ochii si deasupra vad puzderie de frunze si portiuni mici de cer iar muzica suava a pianului imi da impresia ca ma aflu pe un nor pufos pe care plutesc spre infinit. Merg spre ingeri !

25.06.2007

Ati vazut zanele?

Noaptea ce a trecut se spune ca este una magica in care minunile sunt posibile. Sanzienele, fete frumoase ce traiesc in paduri si prin campii , se strang in hora si dau puteri deosebite florilor si buruienilor ce devin apoi leacuri bune la toate bolile. Le-ati vazut zburand? Se spune ca noaptea ele zboara sau umbla pe pamant si impart rod holdelor, femeilor maritate si tamaduiesc bolnavii .

Este si o sarbatoare a iubirii, deoarece tinerii ce doresc sa se casatoreasca se strang laolalta si cu cantec, joc si voie buna sarbatoresc iubirea. Flacaii aprind ruguri iar fecioarele culeg sanziene de pe camp si impletesc coronite pe care le arunca pe case. Daca se lovesc sau se agata pe horn, vestesc o cununie apropiata.

Dar, ce se stie mai putin este ca daco-romanii o venerau pe zeita Diana care se poate sa fi fost aceiasi cu Artemis a tracilor. Oricum, cultul zeitei Diana a supravietuit dupa romanizarea Daciei si numele Diana se gaseste in vocabula romaneasca, zana. Diana Sancta din Sarmisegetuza a devenit Sanziana, figura centrala a folclorului romanesc.

Dar de Ileana Cosanzeana, idealul feminin din basmele romanesti, va mai aduceti aminte? Este o zana nazdravana cu puteri magice, foarte frumoasa si viteaza cu virtuti razboinice si spirit independent.

Nu sunt frumoase basmele noastre? Ce pacat ca au fost uitate in cartile prafuite ale anticariatelor!

Inspirat din Wikipedia si crestinortodox.ro

24.06.2007